După ce a apărut articolul despre dezbaterea susținută într-o sâmbătă de octombrie la Seneca Anticafe, am primit un e-mail de la un domn cu o propunere cel puțin la fel de interesantă ca cea primită din partea celor de la Fundația Voci Strămoși. Domnul este un părinte de fetiță de clasa a VII-a, unul dintre acei atât de rar (extremi de rar) întâlniți părinți implicați cu adevărat în viața școlii; el mi-a propus să vin să le vorbesc puștilor tot despre lectură/lecturi și pasiunea pentru explorat lumi livrești. Am spus da aproape la fel de spontan cum am spus și pentru proiectul anterior, deși nu prea vedeam cum o să găsesc timpul necesar. Și s-a întâmplat să mă pot întâlni cu ei pe neașteptate; miercuri m-au întrebat, joi ne-am văzut.
Am lucrat cu copii de gimnaziu încă din primul an de catedră. Mi-e foarte drag să-i văd cu ochii mari îndreptați spre mine și gata să descopere lumi necunoscute. Știam că la ei trebuie să regândesc tot discursul și toate întrebările, astfel încât să-i țin conectați. Preadolescenții îți cer prezență totală, mână de fier și atenție distributivă cât cuprinde. După ora petrecută cu ei am ieșit cu adrenalina clocotind în vene, dar și epuizată (mai ales că veneam după câteva zile extrem de încărcate).
Am avut surpriza de avea o clasă antrenată, din toate punctele de vedere: erau obișnuiți cu dialogul, erau în joc, cum s-ar spune, ba chiar erau gata să mă trimită în corzi, la nevoie. Folosesc intenționat toți acești termeni sportivi, pentru că am avut printre cei mai dezinvolţi parteneri de dialog un multiplu campion național la înot, care citise deja biografia marelui campion Michael Phelps (clipă în care am vorbit puțin despre colecția Victoria Books de la Editura Publica). Evident că i-am provocat tot timpul cu întrebări și am avu, în felul acesta, parte de o oră neașteptat de reușită.
Doamna dirigintă, profesoară de biologie, dna Cristina Nuță, a stat undeva în spate, alături de domnul Dan Popa, tatăl „vinovat” de întâmplare. Dar copiii n-au simțit prezența lor, s-au lăsat purtați de joc. Căci un joc a fost ce-am făcut cu ei: eu doar i-am întrebat. Ideile ei le-au legat și au creat un univers al livrescului copilăresc extrem de colorat și de … actual. Citesc cărți cu subiecte horror, dar și SF; citesc cărți din zona mistery, dar și cărți young&adult; citesc și povești, dar și romane. Ce m-a surprins e că nu conta pentru ei dacă cartea avea poze/ilustrații sau nu. Bănuiesc că în spatele acestui dezinteres este o educație artistică deficitară (lipsă care nu li se datorează, dar asta e altă poveste). Nici măcar coperta nu era un principiu de selecție al cărții pentru ei, în schimb titlul da. Dacă titlul e atractiv atunci poate că da, se hotărăsc să deschidă cartea. Când i-am întrebat cum își aleg cărțile, unul dintre cele mai interesante (și relevante) răspunsuri a fost de la un puști foarte simpatic: cărțile pe care le citesc eu acum au fost citite toate de tata. Și completarea a fost de-a dreptul haioasă: dar să știți că nu le citește din nou acum, doar mă verifică să vadă dacă am înțeles! 🙂
Sunt o generație foarte orientată: știu ce înseamnă un rezumat al cărții și unde să-l găsesc, în baza lui își și aleg cărțile; știu ce e un vlog, dar nu se așteptau ca pe un vlog să găsească și recomandări de cărți. Știau de cărțile de la Editura ART, iar eu le-am povestit despre cele de la Nemi, Humanitas Junior, Polirom Junior. Ba chiar le-am adus aminte și de colecția de biografii și autobiografii de la Herald, cu recomandarea să le țină minte pentru când vor mai crește.
Când i-am întrebat despre ce alte hobby-uri au, am aflat că printre ei aveam sportivi, o pianistă și, dacă țin bine minte, parcă și o violonistă. Și au știut să facă conexiunea dintre hobby-urile lor și lecturi. Și-au dat seama că pot citi ca să afle mai multe despre ceea ce le place, despre cum au ajuns sportivii să aibă performanțele lor fabuloase, de exemplu.
Am încercat să văd dacă merg și la teatru, pentru că și acolo au de-a face cu un text scris, dar transpus în artă scenică. Din păcate, doar unul sau doi au mers la teatru, și nu frecvent. N-auziseră niciodată despre un cenaclu literar și ce se întâmplă acolo, deși aveau printre ei o mică scriitoare, așa că le-am povestit puțin și despre asta. Și dacă tot a venit vorba despre cum să ne cultivăm talentul pentru scris, le-am povestit și despre atelierele de creative writing, despre evenimentele culturale care au loc într-o librărie, despre lansările de carte, despre cum pot afla despre locurile unde se întâmplă. Nu au fost niciunul dintre ei la Bookfest sau la Gaudeamus, așa că le-am recomandat să meargă cu părinții la Gaudeamus 2017.
După cum se observă, am avut o oră foarte plină! Și am găsit în puștii clasei a VII-a B de la Școala Nr. 56 din București niște veritabili cititori. Le mulțumesc pentru că m-au acceptat în mijlocul lor și le mulțumesc și dnei Nuță, respectiv dnului Popa, pentru invitație.
PS: fotografia a ieșit imperfectă, dar mi-e tare dragă, tocmai pentru că se simte în ea toată emoția întâlnirii. Autorul ei e dnul Popa.
