Țin minte cum au intrat pe rând, în ordinea în care au fost anunțați, membrii juriului: Sigmund Thorp (Președintele juriului), Vasile Cazan, Gheorghe Costin, Christian Ehwald, Bujor Prelipcean, Jacek Rogala și Tiberiu Soare. Pe români îi știam, așa că atenția mi-a fost orientată spre străini. Atitudini diferite față de concurenți și moduri de trăire a muzicii total diferite. Un joc al ascunderii gândurilor din care a ieșit învingătoare imparțialitatea. Foarte greu de citit gândurile pe fețele juraților, ceea ce a m-a dus cu gândul la profesionalism și intransingență. Așa se face că am știut încă din primele momentele ale serii că va câștiga cine trebuie, adică cel mai bun!
E greu să vezi tinerii, mult prea tinerii dirijori la pupitrul Ateneului Român, după o ediție a Festivalului Internațional George Enescu în care ia-u văzut la treabă pe unii dintre cei mai mari dirijori ai momentului. E greu, pentru că, involuntar, tendința este să faci comparații, să operezi diferențieri, evident toate în defavoarea tinerilor aflați la început de drum. Dar nu imposibil! Așa se face că m-am bucurat de tinerețea, impetuozitatea și excelenta pregătire (în primul rând mentală, dar și profesională) a celor trei concurenți intrați în finala Concursului Internațional de Dirijat Jeunesses Musicales: Yifan Sun, Jascha Graf Von Der Goltz, respectiv Chunyi Zhao. Ordinea intrării în concurs a fost invers, Zhao fiind cel care a deschis seara, iar Sun cel care a intrat ultimul, dar nu și cel din urmă, după cum se vede. Lucrări scrise de Brahms, Mendelssohn Bartholdy, Sibelius și Ceaikovski s-au auzit sub cupola Ateneului. Personal, cred că Sibelius a făcut diferența, chiar s-a auzit altfel decât eram noi obișnuiți, personalitatea dirijorului simțindu-se din plin. Deși Jascha Graf Von Der Goltz mi-a plăcut foarte mult ca atitudine, prezență și manieră de impunere în fața orchestrei (cred că tărie că va fi unul dintre marii dirijori ai viitorului apropiat), n-am niciun regret în ceea ce privește primul loc. Chinezul a imprimat Orchestrei Filarmonicii George Enescu acea notă de distincție și personalitate care a făcut diferența. Lucrări foarte bine stăpânite de concurent, pătrunse cu mintea și simțite cu un suflet care știe să vibreze la nuanțe dintre cele mai ascunse, așa se face că bucuria câștigării locului I a fost împărtășită pe deplin și de concurent, dar și de către spectatori. Mi-aș dori să-l revăd dirijând curând un Beethoven, sau, de ce nu, un Enescu, în România sau oriunde în lume.
Fiecare dintre cei trei tineri dirijori l-au avut pe Charlie Siem alături de orchestră. Da, măiestria dirijoratului se dovedește și prin intermediul unui concert pentru vioară și orchestră. Siem este deja o vedetă, vioara pe care cântă fiind una cu o istorie foarte încărcată, o vioară Guarneri del Gesù din 1735, la care a cântat și Yehudi Menuhin, cel căruia îi datorează cariera și debutul ca violonist. Londonez, cu tată norvegian și mamă englezoaică, posesor al unei personalități introvertite, care-ți lasă impresia unui spirit înregimentat în regulile unui canon prea greu de înțeles de către muritori, Siem posedă arta transpunerii auditoriului în starea de „prea-plin” și „prea-frumos”, într-atât de bine îi iese magia cântului. Suportiv cu tinerii dirijori, încântat de răspunsurile orchestrei, devotat publiculuik, Siem a știut să lase primul loc concurenților, căci aceștia au fost „subiecții” serii, ceea ce demonstrează caracterul de mare clasă pe care-l are. Să tot întâlnești astfel de artiști!
Finala Concursului Internațional de Dirijat Jeunesses Musicales a avut loc pe 28 septembrie, la câteva zile după ce Festivalul Internațional George Enescu s-a încheiat. Așa se poate explica lipsa de interes din partea presei față de acest eveniment și sala Ateneului Român cu multe scaune rămase libere. Public ecclectic, mulți dintre spectactori atrași de numele violonistului, alții interesați direct de prestațiile concurenților. Rămân în memoria afectivă cu amintirea unei seri în care a dictat profesionalismul și bunul-gust, echilibrul dintre impetuozitatea tinereții și dorința de afirmare fiind menținut cu discreție de prezența unui juriu exigent, dar dornic să recompenseze valoarea.
*Evenimentulul a fost organizat de Elite Art Club UNESCO și co-finanțat de AFCN.
