Bertrand Russell, despre educaţie, fanatism şi înregimentare

0

Dedic acest text victimelor atentatelor de la Paris din 13 noiembrie 2015

Pare greu de crezut, dar n-au trecut decât două săptămâni de când dedicam un alt text pe Bookhub.ro altor victime. Dar, dacă în cazul clubului Colectiv aveam de-a face cu victimele indolenţei, corupţiei şi delăsării, în cazul celor de la Paris avem de-a face cu crima premeditată şi, mai mult decât atât, cu (încă) o crimă făcută în numele Adevărului. Se va vorbi şi de această dată mult şi se va gândi puţin. Pentru că fiecare va vedea exact ce va voi să vadă, frântura salutară care-i confirmă propria bobiţă de adevăr. Aproape nimeni nu va voi să vadă că, în cazul speţei umane, violenţa intraspecifică este o caracteristică bio-psihologică determinată genetic împotriva căreia nu putem lupta decât cu armele educaţiei. Vom face analize de text la firul ierbii încercând să găsim germenii violenţei în Coran şi să nu-i vedem în Evanghelii. Şi, desigur, mulţi nu vor reuşi să vadă, fie din necunoaşterea istoriei, fie din rea voinţă, cât hazard a concurat la faptul că Islamul s-a radicalizat, în timp ce creştinismul a reuşit să afle căi să coabiteze cu raţiunea şi scepticismul, ceea ce-l face momentan mai benign.

Întâmplarea face ca, tocmai în momentul săvârşirii atentatelor de la Paris să termin de citit un eseu al lui Bertrand Russell, intitulat „Educaţia, între libertate şi autoritate”. Nu este stricto sensu un eseu doar despre aceste trei lucruri. Este, în sens larg, şi despre radicalizare, despre furie şi dorinţa de a nu şti, despre fanatizare şi dogmatism, şi despre, nu în ultimul rând, răul pe care-l fac dintotdeauna oamenii convinşi.

Cred, ca şi Flaubert, că doar proştii au tendinţa de a trage concluzii tot timpul. Aşadar, vă ofer câteva dintre gândurile lui Bertrand Russell, fără a concluziona în privinţa lor, dar (aproape) convins de faptul că primul pas spre o lume defanatizată trebuie făcut, pentru fiecare fiinţă umană, încă din primii ani de viaţă şi că firava noastră raţiune şi bunul-simţ provenit din scepticism este tot ceea ce putem opune nopţii profunde care pândeşte în fiecare dintre noi.

„Libertatea de opinie, atât din partea dascălilor, cât şi din partea elevilor şi studenţilor, este cea mai importantă dintre diversele forme de libertate şi singura în cazul căreia nu sunt necesare niciun fel de limitări.”

„Adevărul este apanajul zeilor; din punctul nostru de vedere, el este un ideal, de care ne putem apropia, dar pe care nu putem spera să-l atingem.”

„În ştiinţă, un observator îşi formulează rezultatul, specificând şi probabilitatea de eroare; dar cine a auzit vreodată un teolog sau un politician enunţând probabilitatea de eroare din dogmele sale sau admiţând în principiu că e posibilă vreo eroare?”

„Un tânăr ar trebui să se deprindă a gândi că toate întrebările sunt deschise şi că firul unui raţionament trebuie urmat oriunde duce… Predarea unei ortodoxii (în sensul larg de corp de aserţiuni acceptate necritic n.m.) la tineri este foarte nocivă şi sub aspect moral. Nu-i vorba numai de faptul că ea îi obligă pe profesorii mai capabili să fie ipocriţi şi să dea prin aceasta un prost exemplu moral. Mai este vorba de faptul şi mai grav că ea încurajează intoleranţa şi formele rele ale instinctului gregar… Copiii sunt făcuţi suspicioşi, intoleranţi, cruzi şi belicoşi. Acest lucru este inevitabil câtă vreme anumite opinii politice, morale şi religioase sunt impuse.”

„Argumentul fundamental în favoarea libertăţii de opinie este caracterul incert al tuturor credinţelor noastre.”

„Înregimentarea este sursa răului.”

Sursa foto: dailymail.co.uk

Despre autor

De când am învăţat să citesc, viaţa mea s-a desfăşurat numai în preajma cărţilor. Citesc orice mă face să mă simt curios, neliniştit, acasă sau străin. Citesc orice mă face să mă întreb şi să nu dorm noaptea. Citesc orice promite să nu se lase rezolvat uşor. Cred în metodă, dar nu mă pot ţine de ea, aşa că am decis să-mi accept în cele din urmă condiţia de gurmand livresc. Citesc pe apucate, din intuiţie, din plăcere, iar când scriu despre ceea ce citesc, încerc să pun în rândurile mele câte puţin din toate acestea.

Lasă un comentariu