Atlasul Frumuseții – Mihaela Noroc

Înainte de a fi o carte, „Atlasul Frumuseții” a fost un amplu proiect. Iar înainte de a fi proiect, a fost o pasiune ce-a ars cu vâlvătaie, ce a fost obligată să se stingă, dar care a avut forța interioară pentru a se reaprinde. Înainte de „Atlasul Frumuseții” a fost povestea Mihaelei Noroc. O fată ce ar fi putut fi o oarecare, dacă nu ar fi „norocul” de a se naște cu o forță interioară de invidiat. Pentru că nu stă, totuși, în puterea oricui să își reaprindă flacăra unui vis frumos ce se credea stins pentru totdeauna, și mai ales să pornească într-o călătorie în jurul lumii pentru a-și îndeplini acest vis.

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, de pe toate continentele lumii și a fotografiat 500 de femei al căror nume comun este frumusețea. Cu siguranță nu sunt acestea singurele femei frumoase. Cu siguranță nici autoarea nu a vrut să spună asta. Cele 500 de femei privilegiate, alese să definească frumusețea, sunt doar certificatul de atestare a adevărului că fiecare femeie este frumoasă în felul ei. Sunt patentul cuplului de sinonime: femeie = frumusețe.

Ceea ce atrage atenția la femeile fotografiate de Mihaela Noroc este faptul că mare parte dintre acestea, nu sunt machiate absolut deloc. Multe dintre ele sunt surprinse în mediul lor natural, fie în preajma casei, fie la piață, fie la lucru: la munca câmpului sau la râu, la spălat rufe. Pentru acestea, cuvântul „cosmetice” nu are o prea mare importanță. Ele poartă în sine, sensul primordial al acelui „cosmo – cosmou” grecesc, care desemnează atât lumea, înțeleasă ca univers, cât și ideea de armonie, ordine, lipsă a oricărei fisuri în creație.

Frumusețea femeilor cuprinse între paginile acestui album vine exclusiv din coordonarea perfectă a frumuseții exterioare cu cea interioară care o pune și mai mult în valoare, săvârșind acel miracol prin care femeile reușesc să strălucească, să emane lumină, pace și căldură în jurul lor. Iar acea frumusețe interioară se regăsește sub diferite forme.

Sunt femei pentru care aceasta înseamnă curajul de a fi ea însăși, cum este, de exemplu cazul tinerei Burcu din Istanbul, Turcia, care afirmă despre semnul său din naștere, de pe față:

„N-am încercat niciodată să-l ascund. L-am văzut întotdeauna ca pe un lucru care mă face specială”.

Pentru alte femei, frumusețea interioară vine din mândria cu care își poartă costumul tradițional, fie cu ocazii speciale, fie în circumstanțe cotidiene, ca mersul la piață. Frumusețea este, de asemenea, dată de fericirea de a purta în pântece o nouă viață, de sentimentul împlinirii profesionale, de extazul adus de împlinirea unui vis sau a unei dorințe arzătoare, sau pur si simplu de conștientizarea faptului că fericirea vine din lucrurile mici, simple, dar fără de care viața nu ar mai fi atât de frumoasă, cum ar fi: sănătatea trupească, pacea familiară, sau strictul necesar material, pentru trecerea peste o nouă zi.

Ceea ce aduce însă un plus de valoare „Atlasului Frumuseții” este faptul că mare parte dintre fotografii sunt însoțite de mici texte despre persoana fotografiată. Fotografiile devin astfel povești de viață care ne îmbogățesc, uneori fără să ne dăm seama, cu emoții pozitive, contribuind totodată și la lărgirea perspectivelor noastre de a vedea lumea în care trăim.

Prin intermediul acestor incursiuni ne dăm seama că în orice colț de pe glob, în țări despre care noi nu știm mai nimic, în arii geografice sinonime cu războiul, cu sărăcia, cu moartea, există, totuși, frumusețe, există fericire, există viață și, mai ales, bucuria de a trăi. Iar aceasta ne face să ajungem la o concluzie simplă, dar la care uneori ne este atât de greu de ajuns, aceea că toți oamenii au în comun aceste valori fundamentale, indiferent de zona geografică, de cultură, de gradul de civilizație, de culoarea pielii, de religie sau de orientarea sexuală. Din acest punct de vedere, despre „Atlasul Frumuseții” se poate afirma fără teama de a greși că este un veritabil tratat de antropologie, tradus însă pe limba tuturor privirilor și a tuturor sufletelor.

De asemenea, acest album mai are un merit substanțial. Ne resetează. Ne face să fim mai atenți la oamenii pe lângă care trecem. Pentru mine, cel puțin, a avut acest efect. Și mi-am dat seama la scurt timp după ce am parcurs albumul, că este nemaipomenit, dar totuși incomplet. Că sunt o mulțime de alte femei din cale-afară de frumoase, care nu se regăsesc în acest album. Cam câte să fie cele rămase pe dinafară? Cred cu tărie că toate celelalte ce nu au avut norocul să se afle pe traiectoria aparatului de fotografiat al Mihaelei Noroc. Dar cine știe, poate va urma o a doua parte. Sau poate altcineva, inspirat de acest proiect, îl va relua cu forțe proaspete.

În încheiere aș vrea să spun că această minunată carte-album este un neprețuit cadou pentru femeile care nu se bucură de o foarte mare încredere în ele însele, care nu se văd frumoase, care se simt șterse, comune, banale, sau chiar urâte. Iar în cazul în care nu vor pune niciodată mâna pe această carte, dar voi citi aceste rânduri, le asigur eu că sunt frumoase, și nu doar frumoase, ci minunate!

Editura: Humanitas

Anul apariției: 2017

Nr. de pagini: 352

ISBN: 978-973-50-5914-9