„Mi-s dragi cărțile, nu mai e – cred – o taină. Și cuvintele cu pâine în ele. Cele care amintesc de Cuvânt, mai cu seamă. Cred în puterea vindecătoare și ziditoare a cuvintelor. Ați putea spune că greșesc? Ce ține minte firea noastră mai curând? Durerea genunchiului ce s-a simțit de piatră zdrelit sau lacrima sufletului îngenuncheat, ca de piatră lovit?

Mi-s dragi cărțile. Și da, mi-e dragă și aceasta. Și poartă-n ea măcinare de gânduri. Gânduri de fiecare ceas, de fiecare zi, culese de prin umbrar de evanghelii, la (ne)întâmplare.

Îmi este iar neîncăpător mulțumesc-ul. Mai bine-l tac în rugăciune. Pace ne vină de Sus, să le-mplinim pe cele bune!” (Daniela Ceredeev)

*

Când scrii cum trăiești

În ani buni înveți despre un om adevăruri care te situează în algoritmul său de viață și moarte. Și despre lumea lui. Cu Daniela Ceredeev nu este altfel. Ne face acum, prin Moara de gânduri, părtași lumii văzute prin entuziasmul ei diferit de entuziasmul nostru. De aceea scrie poeme-proză și le dăruiește cu bucuria soarelui pe mugurul de floare. Știind că iernile din sufletele noastre nu pot trece fără mărturisirea Luminii. Ca un cântec de râu curat în zorii Învierii. Fiecare text propus e mai degrabă o meditație și o chemare la meditație. Nimic nu e simplu cum pare, tocmai pentru că viața din care autoarea își preia respirația nu este genuină și atât. Poartă cu sine striațiile negândirii și luptei noastre, ca oameni, cu firescul iubirii trecut în fiecare fibră a vieții, prin Învierea Domnului Iisus Hristos. De aceea reușește cu mijloacele sale poetice să ne surprindă cu aceste texte ce par a fi reportaje din dimineața Învierii, din Ierusalimul Luminat de veșnicie.

Fiecare text parcurs te întoarce la cel pe care tocmai l-ai citit. Și deschide posibilitatea înțelegerii, pe cât ne stă cu putință, următorului. De unde construcția de Moară care macină gânduri și face prescuri de lumină, fire de Liturghie. Nu avem alt înțeles descoperit firii noastre lineare decât acesta al mereu întoarcerii înainte. Un soi de ectenie care iese din repetabilitate prin realismul țintei. Și textele Danielei Ceredeev au țintă rostirea Învierii. În fiecare dintre ele strălucind nădejdea și așteptarea împlinirii iubirii care decojește lumii urâțenia. Un jurnal de front cultural la vremea când numai de cultură nu arde lumii? De ce nu? Este poate lecția cea mai de preț, dinaintea oricărei acțiuni care idolatrizează răul, să scrii despre cele făcute ca să contrabalansezi în sufletul copiilor răutatea lumii. Unele texte au gust de ciocolată amară, altele de măr și cireșe culese pe ploaie. Gusturi care rodesc gusturi. Pentru aceea, vâltoarea gândurilor puse pe hârtie te cheamă ca om la redefinirea propriilor gusturi care rodesc. Niciun gram de moralism ori judecare a aproapelui. Nicio pată de smiorcăit de greutăți inventate. Autoarea ne propune să plugărim la sufletul nostru, să armăm podmolul din noi cu tăria rodului ceresc ce ni se va cere la Judecată.

Cine citește Moara de gânduri își suflecă mânecile și învață să frământe pâine de făptuire. Vremea ascunderii credinței în faldurile unui nedefinit vid mistic s-a cam dus. Dumnezeu are nevoie de oamenii Săi, crescuți în taina misticului liturgic și de rugăciune, ca să împrăștie cu boierie iubire și faptă de iubire. Dacă știm că mai fericit este a da decât a lua – desigur, Apostolul nu poate greși – atunci înțelegem deplin dorința Danielei Ceredeev de a fi fericită. Din inimă sper ca lectura cărții să vă facă să respirați normalitatea ca o stare de Rai, biruind moartea din jur cu forța deplină a Învierii.

Pr. Constantin NECULA

Share.

About Author

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat: