Un nou ciclu de conferinţe cu şi pentru tineri: “Întâlnirile de la Tudor Vladimirescu”. Astăzi, pe elevii liceului bucureştean i-a vizitat scriitoarea Ana Barton.
Spre sfârșitul verii m-am întâlnit cu Ana Barton la o cafea din motive „autograf restant”. Și am încheiat discuțiile noastre de atunci cu promisiunea că va veni să vorbească tinerilor despre cum e cu cititul. Și s-a ținut de cuvânt!
Puțini știu că eu sunt profesoară. De științe socio-umane. Și îmi plac la nebunie elevii mei, cu minți deschise și curaj cât nu pot cuprinde cu mintea. Fac în așa fel încât orele mele cu ei să nu fie dintre cele mai banale sau derulate în forma „clasicului în viață”. Se aude că mi-ar și ieși. Așadar, când le-am propus o întâlnire cu o scriitoare (fără să le dezvălui numele acesteia) au răspuns prompt și din toată inima: DA! Iar Ana a fost la înălțimea așteptărilor lor.
A venit încărcată cu cărți, niciuna scrisă de ea. Și le-a citit: poezii de Lucian Vasilescu și Ana Blandiana, povestea cu vulpea din Micul prinț, pasaje din Cartea de la Vama Veche a lui Cristian Pepino, apoi a arătat autograful primit pe volumul al II-lea din Opere cumplite al lui Florin Piersic Jr. și le-a făcut cunoscută elevilor povestea acestui autograf. Să le tot vorbeşti elevilor de clasa a IX-a (filologie și științe sociale) despre cum să te aproprii de literatură! Excelent alese cărțile, chiar au prins la mințile crude și setoase de cunoaștere. Cu ocazia asta, am aflat că merg la teatru, că Micul prinț era deja citit de mare parte dintre ei, că puțini dintre ei accesează bloguri de cărți și prea puțini au curajul să scrie. Dar întâlnirea desfășurată sub semnul firescului și normalității le-a deschis apetitul și pofta de a căuta. Că, până la urmă, și asta contează: de unde să începi și cum să-ți alegi titlurile! Și aici Ana Barton a punctat excelent:
„Nu-ți place o carte, las-o! E timpul tău! Dar încearcă cu o alta!”.
Le-am povestit și eu și Ana Barton despre capcanele recomandărilor, despre cum să caute o carte bună și unde (atât în mediul on-line, cât și în librării), despre cum îi ajută cititul să se cunoască, despre cum e cu relația dintre cititor și personajele cărții. Multe au fost punctele atinse, pertinente opiniile Anei.
„Întâlnirile de la Tudor Vladimirescu” vor continua, cu alți invitați. Lista rămâne deschisă celor care-și doresc să-i cunoască pe cei din generația tinerilor cititori și-i așteptăm cu sala pregătită și gata să prindem ideile din zbor.
