Mda, riscante într-adevăr prozele lui Adrian Buzdugan reunite în acest volum apărut recent la Editura Cartea Românească. Sunt povestiri scrise începând cu 1991, iar una dintre ele are ca termen de finalizare anul 2017, așadar, texte pe care autorul le-a plăsmuit de-a lungul unei perioade întinse de timp dar care, totuși, reflectă o anumită omogenitate. Toate au ceva în comun, în pofida diversității epice. Începuturile mi s-au părut anevoioase, dar o dată ce treceam de ele, simțeam că meritase efortul și gustam seva dulce-amăruie a fiecărei povestiri. Prozele sunt destul de scurte, dar densitatea lor este evidentă oricui se încumetă a le citi. În primul rând, frapează temele abordate, apoi, maniera în care ele sunt îmbrăcate în hainele incomode ale literaturii. Firul științifico-fantastic poate fi observat cu ușurință, la fel și suflul distopic care adie asupra lor.

În linii mari, povestirile lui Adrian Buzdugan aduc în prim-plan condiția scriitorului în vremuri nu tocmai prielnice, pornind, de fapt, de la circumstanțele prezentului. Cum vor fi tratați scriitorii într-un timp neprecizat din viitor? Ce va mai însemna cartea și actul scrierii într-o lume în care valorile sunt întoarse cu susul în jos? Când, pentru a fi publicat pe hârtie, ai nevoie de cel puțin două doctorate, sau când depășirea unui milion de cuvinte scrise de-a lungul vieții constituie infracțiune gravă. Prozele acestea riscante pot părea bizare la o primă vedere și chiar și la a doua, însă au în ele ceva fascinant, care te îndeamnă a le citi și a le desluși sensurile ascunse printre rânduri, în încâlceala ideilor ce frizează neverosimilul. Poate pentru că, undeva în adâncurile conștiinței, se aprinde o scânteie care spune că bizarul acesta nu e chiar atât de bizar și nici imposibil. Nu se știe ce aduce viitorul, dar variantele propuse de Adrian Buzdugan în scrierile sale au ceva înfiorător care pentru mine cel puțin, arăta ca un fel de barieră pe care doar cu eforturi o puteam depăși. Și de fiecare dată m-am decis să încerc, depunând eforturile necesare. Astfel am ajuns, sper eu, în miezul fiecărei proze, înlăturând bariere, convenții, prejudecăți, fără a mai căuta raționamente sau tipare. Ele nu sunt tolerate în aceste povestiri și nici nu ar avea ce să caute printre aceste imagini demne de filme SF. Și am renunțat a mă întreba cine naiba e Freddie și care îi e rolul în toată ecuația. Mi-am dat seama destul de repede că, pentru a mă bucura de savoarea acestor povestiri, trebuie doar să mă las absorbită de atmosfera lor ciudată.

„Ideea că fusese născut ca să moară i se părea, nici mai mult, nici mai puțin, o prostie, un ciudat punct de plecare pentru o gândire total nesănătoasă. Că trăia de o sută de ori mai puțin decât o putea face un copac sau de-un milion de ori mai puțin decât o putea face Pământul însuși, era adevărat, însă la fel de-adevărat era și că iubirea îl aruncase în viață, iar nu în Viața-nspre-Moarte invocată de atâția nevolnici. (…) Faptul că trăiau într-o lume ce avea să nu mai existe, din care n-avea să mai rămână piatră peste piatră ori gând măiestrit, le domolea zbaterile inutile și le scurgea terna viețuire într-o tihnă bolnavă.” (pag. 52)

Să nu mă înțelegeți greșit. Pomeneam de științifico-fantastic, dar el nu se materializează prin omuleți verzi sau călătorii în spațiu, deși ceva de genul acesta poate fi remarcat pe alocuri. Ceea ce poate fi arondat acestui gen are mai degrabă de a face cu viziunile surprinzătoare asupra viitorului, un punct nedefinit către care ne îndreptăm noi, ca omenire. Spațiul ales pentru desfășurarea întâmplărilor din textele lui Adrian Buzdugan pare a fi România de azi, transformată așa cum nu ne-am dori, din toate punctele de vedere, deși, dacă mă gândesc mai bine, destul de familiar sau așteptat, dacă privim cu atenție prezentul. Nu știu în ce măsură am reușit să surprind și apoi să redau esența. Ce pot spune cu certitudine este că acest volum de povestiri este special și ineditul său m-a atras inexplicabil. Nu sunt pasionată de science-fiction, dar am pătruns dincolo de acest înveliș și am încercat să dezleg enigma fiecărui text. Demers care nu a fost facil, însă mi-a adus multă satisfacție. Îndrăzniți să pătrundeți în lumea lui Freddie, asumându-vă riscurile.

freddie-proze-riscante_1_fullsizeEditura: Cartea Românească

Anul apariției: 2017

Nr. de pagini: 152

ISBN: 978-973-23-3186-6

Cartea este disponibilă pe elefant.ro sau pe site-ul editurii.

Share.

About Author

Avatar photo

Citesc de multă vreme, de pe la 4 ani, încât mă simt ca și cum aș fi citit dintotdeauna​. Dar la modul serios și intensiv citesc de 7 ani încoace și tot de atunci îmi împărtășesc impresiile despre cărțile citite pe blogul personal. Pasiunea mea a evoluat încet, dar sigur, printre cărți, printre multe cărți. Citesc cu drag ficțiune de bună calitate, biografii, memorii, cărți istorice și sunt profund marcată de prejudecăți când vine vorba despre anumite genuri la modă.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura