Din când în când, îmi place să citesc câte o carte destinată mai degrabă copiilor sau adolescenților decât adulților. O evadare binevenită. Cel puțin așa mi s-au părut până acum incursiunile în literatura pentru cei mult mai tineri decât mine. „Absolut tot” mi-a fost recomandată de fiica mea care a văzut filmul turnat după această carte. Nu bănuiam că o să-mi placă atât de mult încât să nu pot lăsa cartea deoparte până nu o termin. Cel puțin dintr-un anumit punct. Am citit într-un ritm normal primele zeci de pagini. Apoi ceva s-a întâmplat, povestea m-a acaparat în așa măsură încât s-a trezit la viață latura mea adolescentină. Și am citit restul cărții, vreo trei sferturi adică, fără întreruperi, până târziu în noapte. Nu puteam lăsa în aer povestea lui Madeline. Trebuia să descopăr ce se va întâmpla, cum se va sfârși totul. Ceva bănuieli aveam, diferite variante ale deznodământului se conturau în mintea mea. Dar nu mă așteptam să mă captiveze atât de mult această carte.
Madeline suferă de o boală rară, care o ține captivă în casă, într-un mediu cât se poate de steril. Universul său este compus din mama sa, care este, totodată, și medicul ei, Carla – asistenta care îi supraveghează starea cât timp mama ei este la serviciu și cărțile prin intermediul cărora poate descoperi o parte din lumea la care nu are acces. O viață tristă pe care adolescenta o acceptă cu un fel de resemnare – doar e singura cale pentru a supraviețui, chiar dacă este izolată de tot ceea ce aduce bucurie în viețile celorlalți. O viață ternă pe care reușește să o condimenteze prin serile speciale pe care le petrece cu mama sa, jucând diferite jocuri de societate sau luând cine speciale, activități pe care le desfășoară ritualic. Viața ei se scurge într-un ritm egal, fără turbulențe. Asta până când în casa vecină se mută „El”, pe nume Olly, cu care începe să comunice prin e-mail. Lesne de înțeles că între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste, cu atât mai specială cu cât pare a fi una imposibilă. Boala de care suferă se manifestă prin reacții alergice din cauze necunoscute. Practic orice ar putea fi un factor declanșator. Deși își dorește din tot sufletul, Madeline este conștientă că niciodată nu va putea duce o viață normală, așadar nici dragostea ei nu ar putea să se împlinească. Dar… imprevizibile sunt căile iubirii.
„AM CITIT CÂNDVA că, în medie, majoritatea celulelor ni se reînnoiesc o dată la șapte ani. Și mai uimitor: stratul superior al pielii ni se schimbă o dată la două săptămâni. Dacă toate celulele noastre ar face asta, am fi nemuritori. Dar unele dintre celulele noastre, cum sunt cele din creier, nu se reînnoiesc. Îmbătrânesc și ne îmbătrânesc.
În două săptămâni, pielea mea nu va mai păstra amintirea atingerii lui Olly, dar creierul meu o va ține minte. Putem fie să avem parte de nemurire, fie să avem memoria atingerii. Dar nu putem să le avem pe amândouă.” (pag. 127)
N-am să vă povestesc mai mult, pentru a nu strica în vreun fel plăcerea lecturii. Pornind de la intriga pe care tocmai v-am prezentat-o, narațiunea capătă un ritm alert, tensiunea se amplifică, iar emoțiile cresc și ele proporțional. Povestea este complexă sub aspect psihologic, chiar dacă scriitura este relativ simplă, ușor accesibilă adolescenților și cu atât mai mult adulților. Urmărind esența, pot spune că autoarea a construit un roman cu multe implicații, atingând teme sensibile, de interes pentru adolescenți și nu numai. Chiar dacă în prim-plan se află povestea de dragoste, ca punct de atracție pentru orice adolescent, „Absolut tot” vorbește despre iubire în toate formele sale, despre familie și conflictele ce pot apărea înăuntrul acesteia și nu mai puțin despre viață și căutarea sensului ei.
Poți citi cartea în mai multe chei, poți găsi multiple semnificații în cele mai banale fraze sau întâmplări. Nu de puține ori mi s-a părut că boala lui Madeline și viața plină de restricții pe care o duce poate fi un pretext de meditație asupra felului în care alegem să ne trăim viața. Apelând la o poveste și un stil captivante pentru cei aflați la complicata vârstă a adolescenței, romanul înfățișează lecții de viață aproape la fiecare pas.
„Nu e vina ta. Viața e un dar. Nu uita s-o trăiești.”, îi spune Carla lui Madeline.
„Ai destule lucruri de care să-ți fie frică. Dragostea nu poate să te omoare.”
Un îndemn cât se poate de limpede spre a-ți urma visul, indiferent de dificultăți și obstacole. Nu credeam că mă mai pot mișca astfel de povești, dar „Absolut tot” mi-a spulberat convingerile. Acum înțeleg de ce a făcut furori cartea în rândul adolescenților. Cred că și filmul este pe măsură, dacă e să o cred pe cuvânt pe fiica mea. Cel puțin pentru publicul țintă. Cartea, însă, cred că îi poate cuceri și pe cei mari.
Editura: Youngart
Anul apariției: 2016
Ilustrații de: David Yoon
Traducerea: Roxana Coţovanu
Nr. de pagini: 336
ISBN: 9786068811314
Cartea poate fi achiziționată de pe elefant.ro sau de pe site-ul editurii.