Trebuia să merg la Zaraza încă de când a avut reprezentația de la Teatrul Odeon. N-a fost să fie atunci, așa că am așteptat cu nerăbare noul prilej. Pentru că spectacolul realizat de Răzvan Mazilu este o producție a Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești – Teatrul de Revistă Majestic am luat în calcul inclusiv deplasarea la Ploiești, nu de alta dar știu că Mazilu nu se joacă de-a regia atunci când vine cu ceva nou în fața spectatorilor. Mai știam și că la Sala Rapsodia, locul unde am văzut reprezentația din 30 martie, sunt ceva probleme de ordin tehnic (și s-au resimțit în timpul celor mai bine de două ore – desincronizări de sunet, spoturi de lumini proiectate aiurea etc.), dar dincolo de toate acestea rămâne Zaraza. Care este un spectacol de top. Încă nu știu dacă să-l încadrez la „spectacol de revistă” sau la „musical”, așa că zic doar atât: spectacol marca Răzvan Mazilu.

Credit foto: Nona Rapotan

Răzvan Mazilu știa că pentru un astfel de demers artistic avea nevoie de un scenariu bine scris. Așa că și-a căutat un scenarist pe măsura provocării; l-a găsit pe Daniel Chirilă și au dat naștere unui adevărate splendori. Daniel Chirilă este  de găsit în lumea teatrului în mai multe ipostaze (veți auzi din ce în ce mai des numele lui) și de aceea mă așteptam să regăsesc un scenariu pe măsura subiectului. Pentru că a repune în scenă povestea Zarazei ascunde în spatele aparențelor multe capcane; riscul era centrarea atenției exclusiv pe relația de amor dintre Cristian Vasile și ea, Zaraza, cu un Jean Moscopol pe post de piază rea și cu un  Nelu Ficat care orchestrează tragedia din off. Capcanele au fost evitate, pentru că duo-ul Mazilu – Chirilă a mers dincolo de această primă poveste și a adus în fața noastră un tablou al epocii, creionat atât din punct de vedere social, cât și politic. Astfel că apar pe scenă Carol al II-lea și Elena Lupescu, Constantin Tănase și textele sale anticomuniste, Maria Tănase și celebrul ei debut la radio. De aceea, cred eu, spectacolul va fi iubit și de tinerii spectatori, dar și de cei mai în vârstă.

Credit foto: Andrei Runcanu

Fresca unei întregi epoci (ca întindere temporală nu e chiar foarte lungă, numai că densitatea de evenimente poate da mari bătăi de cap) este creionată prin intermediul paradei de costume (vai, și ce costume a putut crea Mazilu!), de moravuri, de obiceiuri și de personaje. Succesiunea lor se face într-un ritm potrivit cu viteza schimbărilor; nu amețești mutându-ți atenția de la un moment la altul (chiar dacă unele intrări se fac din sala de spectacol), după cum nu există fracturi în scenariu. Principalele tablouri se leagă între ele prin intermediul unui decor simplu, dar nu simplist, care capătă noi valențe cu ajutorul jocului de lumini și prin intermediul permutării actorilor în scenă. Să nu uit – unul din cele mai importante momente care denotă clar, dacă mai era nevoie, ce rezervor nesecat de creativitate este Răzvan Mazilu, este cel în care fetele din balet sunt dezbrăcate de haine de către partenerii lor și rămân în cămăși albe cu mâneci suflecate și fuste megre. Este ascuns în acel moment o întreagă tragedie – cât de repede se face tranziția de la o epocă a construcției/creșterii sociale la o alta a deconstrucției/decăderii sociale.

Credit foto: Andrei Runcanu

Să reconstruiești transformările sociale din gesturi, atitudini și tonuri ale vocii, acesta este principalul atuu al Zarazei lui Răzvan Mazilu. Îi vezi pe actanți cum mor pe scenă. Se stinge viața în ei odată cu trecerea de la o perioadă la alta. Pentru că atunci când vorbim de perioada interbelică avem în vedere decade sau chiar perioade mai scurte de ani în care succesiune evenimentelor a imprimat un tragism adesea scăpat de sub controlul social. Crize economice, revolte sociale, succesiuni de moravuri, schimbări de regimuri politice, toate ni se arată în Zaraza, cu condiția să știi că undeva, dincolo de dansuri, voci și decoruri e un strat al profunzimii descoperit și atins de Mazilu. Transfigurarea personajelor până în cele mai mici detalii (a se citi gesturi) face ca tranziția de la un timp la celălalt să o resimți ca pe o cruntă decădere. Nu întâmplător ultimul tablou este la Crucea de Piatră. Căci schimbarea moravurilor indică clar anularea libertății și schimbarea regimului politic.

Credit foto: Andrei Runcanu

Și-a ales protragoniștii pe sprânceană Răzvan Mazilu. Și nu de multe ori m-am întrebat în timpul spectacolului cât de mult i-a chinuit la repetiții, pentru că-l știu un perfecționist. S-a văzut asta inclusiv în prestațiile lui Jean Moscopol, una dintre cele mai bune voci masculine auzită de mine în România ultimilor ani. Ce să mai zic de Blestemul Mariei Tănase, că acolo am simțit cum mă furnică de-a dreptul (de fapt, și acum, când scriu, mi se face pielea de găină)! Nico în rolul lui Silly Vasiliu este o apariție generoasă, deși în seara lui 30 martie am impresia că n-a fost în cea mai bună formă vocală a ei.

Credit foto: Andrei Runcanu

Am lăsat special la urmă trioul Ion Pribeagu – Cristian Vasile – Ionel Fernic. Cu cine să încep? Că nici nu știu unde să pun accentul! Și cred că cel mai corect ar fi ca atenția să cadă pe dinamica relației dintre cei trei, pe felul cum evoluează acest trio în funcție de tranziția de la un eveniment la altul și cum (nu) se fracturează această relație odată cu moartea lui Fernic. E o sămânță de geniu în spatele acestei construcții: Cristian Vasile și-a găsit în Andrei Radu cel mai bun actor posibil: îl vezi cum evoluează de la tânărul ingenuu, îndrăgostit lulea, la celebrul interpret al Zarazei sau, spre final, în haine cernite, încercând să înțeleagă rostul evenimentelor. Karl Baker face un Ionel Fernic de toată frumusețea, e o splendoare să-i urmărești firescul, vocea, felul cum își asumă rolul, chiar și când este dus în planul secund, după moartea într-un accident de avion. Ion Pribeagu e … Ion Pribeagu! Cred că Geroge Liviu Frâncu dă cam tot ce știe în acest rol. Care se completează ideal cu al doilea rol asumat în spectacol, cel al patroanei de la Crucea de Piatră – Șchioapa. Impecabil atât în partea de cuplet, cât și în partea de amfitrion al serii, Pribeagu poartă cu el întreaga tragedie a unei epoci interbelice și-l vezi spre finalul spectacolului înspăimântat, covârșit de proporțiile acesteia, întristat și, nu în ultimul rând, resemnat.

Credit foto: Andrei Runcanu

Îl regăsești pe Răzvan Mazilu – balerinul în pașii de dans ai baletului, dar și în cei ai celor trei principali protagoniști. Îl regăsești pe Răzvan Mazilu – coregraful în felul cum a reușit să dea viață scenei și să o transforme, după caz, fie în loc al pierzaniei, fie în scena Alhambrei, fie în stradă. Îl regăsești pe Răzvan Mazilu – regizorul în felul cum a reușit să facă din cele trei mari teme ale spectacolului o frescă a unei epoci ce ne pare de multe ori cu adevărat prea îndepărtată pentru a o înțelege cu adevărat.

Credit foto: Andrei Runcanu

Zaraza va rămâne pentru mine un spectacol de referință. Nu doar pentru că e  realizat de Răzvan Mazilu, sau nu doar pentru asta. Ci pentru că e unul din acele spectacole totale, în care ai: scenariu foarte bun (adică poveste), actori impecabili, cuplete de mare valoare, coregrafie de cinci stele. Eu știu sigur că vreau să revăd Zaraza.

Zaraza

Scenariul original: Daniel Chirilă

Regia: Răzvan Mazilu

Scenografia: decor – Ioana Popescu, costume – Răzvan Mazilu

Muzica –  producție muzicală: Alexei Țurcan

Coregrafia: Răzvan Mazilu

Light design: Alin Popa

Asistent regie: Robert Oprea

Asistent coregrafie: Raluca Zetu

Pregătire muzicală: Viorel Gavrilă și Ion Radu Burlan

Cu: George Liviu Frîncu (Ion Pribeagu, Șchioapa), Dana Vulc (Domnișoara Feerie), Andrei Radu (Cristian Vasile), Karl Baker (Ionel Fernic), Ion Radu Burlan (Constantin Tănase), Manuela Alionte Frîncu (Elena Lupescu), Cosmin Șofron (Carol al II-lea), Nico (Silly Vasiliu), Daniela Răduică (Maria Tănase), Marius Bălan (Zavaidoc), Romeo Zaharia (Jean Moscopol), George Capanu (Titi Botez), Robert Oprea (Nelu Ficat), Mihaela Duțu (Napoleon Luminița), Rodica Alexandru (Mona Curdefier), Petty Mușa (Mimi Moft), Robert Anton (Terente) și copilul Alexandru Vasilescu (Băiatul cu ziare)

Baletul Majestic, soliști balet: Loredana Bădică și Razvan Hanganu.
Acompaniament pian live: Ciprian Corniță

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura