Sitta

Lansată mai întâi în țară (Timișoara și Brașov), duminică 28 octombrie 2018, la librăria Humanitas de la Cișmigiu a avut loc, în București, lansarea volumului Regina – mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II-lea, editat de către Simona Preda, istoric, publicist, eseist.

Alături de autoare i-au fost aproape:

Ana Antonescu (Director Editorial Editura Corint)

Dan C. Mihăilescu (critic literar și scriitor)

Ștefania Dinu (istoric , Director General Adjuct al muzeului Cotroceni)

Moderatorul întâlnirii a fost

Cristian Pătrășconiu,scriitor și publicist .

Alături de Viva Regina Maria. Un destin fabulos în reîntregirea României, volum editat de istoric Diana Mandache ce reunește și corespondența avută de Regină cu mama sa Ducesa de Coburg între anii 1914 -1920, apărut în anul 2016și Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937 – iulie 1938), volum editat de Sorin Cristescu, 2018, volumul de față completează tripticul editorial dedicat personalităților feminine regale al colecției editurii Corint, Istorie cu blazon, coordonată de către istoricul Filip – Lucian Iorga. Prezenta carte se alătură și volumului Martha Bibescu și vocile Europei. Corespondență și dosar C.N.S.A.S. 1941-1945, volum editat de Alina Pavelescu, 2017.

Lăsându-vă în compania vizuală a miniexpoziției de pălării și accesorii ce aparțin doamnei Raluca Partenie

ce a întregit epoca, perioada supusă cercetării, respectiv anii 1921 – 1932,

îndemnându-vă să lecturați recenzia volumului scrisă de colegul meu Bogdan Caranfilof. 

închei cu un citat din criticul literar George Călinescu: Grațioasă, timidă, cu profil elen, copiat parcă de pe o urnă antică, Regina Elena a trecut prin ani, neatinsă, ca statuile praxitilene. Suferința ei însăși, căci n-a fost totdeauna fericită, a rămas discretă și zâmbitoare. Ca să-și ascundă finele-i lacrimi în mâini delicate, Ea s-a refugiat departe între colinele Florenței. Regina Elena n-a uzat, necum abuzat, de prerogativele Ei, n-a pășit niciodată solemnă în hermină regală, a intrat pe ușile spitalelor și cantinelor sfioasă, cu frica parcă de a nu atinge pe cineva nici cu florile de care brațele Ei erau pline. Alte țanțoșe îi tăiau calea cu knisiuri ipocrite și încercau a O umbri. Surâsul Ei a rămas biruitor fiindcă era bun și realmente caritabil.

Românii nu s-au întrebat, când tânăra Regină era mâhnită cum trebuiau s-O numească legal. Ei au recunoscut totdeauna în Ea, și recunosc mai ales azi, pe ”Elena”, Mama veșnic tânără, pe întâia Femeie, suavă, a României libere. Poporul O iubește.

(Tribuna Poporului, an II, nr. 105, 7 ianuarie 1945, preluat de Suplimentul de istorie al ziarului Cotidianul, Arhiva, 23 iulie 1993)