„Scufița Roșie” în aer liber la OCC

„Următorul weekend, pe 19 și 20 iunie, de la ora 19:00, la Opera Comică pentru Copii are loc premiera primului balet din România cu decor animatronic, Scufița Roșie, în regia Andreei Soare. Spectacolul era programat să aibă premiera în luna martie, în sala UnderGrant, cu toate acestea, premiera a fost susținută ONLINE, pe pagina de Facebook a Operei Comice pentru Copii, unde 65 de mii de oameni s-au bucurat de spectacol la ei acasă! Opera Comică pentru Copii îi invită pe cei mici să se bucure, în pași de dans, de povestea Fraților Grimm, la premiera spectacolului în aer liber!” (din comunicatul de presă al instituției dedicat evenimentului)

Am așteptat reluarea activității instituțiilor de cultură cu o oarecare curiozitate, dar mai ales cu multă nerăbdare. Pentru cineva obișnuit să viziteze în mod regulat muzee, galerii de artă sau librării este cu adevărat o probă de rezistență izolarea și carantina impuse de o pandemie de coronavirus care încă ne dă bătăi de cap. Despre teatre, ce să mai spun! Eu, ca adult, m-am resemnat relativ ușor și am încercat să compensez cu vizionarea online a anmitor spectacole. E drept, eu am rezistență și antrenament, dar fiica mea, de exemplu, n-a fost deloc fascinată de micul ecran; a încercat să vizioneze două spectacole, pe care le-a dus cu greu la bun sfârșit, după care a refuzat categoric. În schimb, n-a fost săptămână în care să nu mă întrebe când se redeschid teatrele. La mijloc este vorba și de o rutină instaurată de-a lungul anilor, pe care am încercat să nu i-o perturb, pe cât posibil, pentru că nevoia de stabilitate și siguranță este una dintre nevoile primare ale unui copil de vârstă preșcolară.

Opera Comică pentru Copii este una dintre foarte puținele instituții teatrale din București care se bucură de privilegiul unei scene în aer liber – de fapt, sunt chiar două – amplasată în lateralul clădirii, acolo unde s-a organizat și un circuit de activități de recreere și jocuri distractive pentru copii. E o strategie de dezvoltare ascunsă bine în detalii, pentru că la OCC de ani de zile se organizează târgul de Crăciun și o serie de activități interactive care se țineau în mod frecvent în interior. Reluarea stagiunii curente în aer liber a făcut posibilă și reluarea unor spectacole mai vechi, dar și aducerea la scenă a unor premiere. Una dintre acestea este baletul Scufița Roșie, spectacol gândit pentru Sala UnderGrant, o sală rezervată pentru producțiile de mai mică amploare, montări cu distribuții mici sau de balet. Premiera a avut loc online, așa cum am aflat din comunicatul de presă, s-a bucurat de succes, dar acum era momentul ca cei mici să se întâlnească față-n-față cu protagoniștii. În condiții de maximă siguranță (toți spectactorii au avut măști și au fost așezați la distanța corespunzătoare unii față de ceilalți) spectacolul a putut fi urmărit în cele mai bune condiții: n-a fost nicio aversă de ploaie, n-a bătut vântul și nici prea mulți țânțari n-au fost. De asemenea, zgomotul străzii a fost mult diminuat, datorită orei. Rămân la ideea că un spectacol în aer liber are farmec dacă este susținut pe înserat, adică după orele 20. Efectele de lumini susțin perfect în aceste condiții montarea, după cum și muzica se aude în cu totul alt fel seara, față de timpul diurn, cel care aparține activităților cotidiene de rutină.

Baletul Scufița Roșie este semnat de Andreea Soare, una dintre balerinele Operei Comice pentru Copii care, iată, face pasul spre următoarea etapă din cariera ei artistică. Un spectacol regândit integral, de la muzică și până la schemele de pași, trecând prin folosirea unor elemente de tehnologie modernă și a unor efecte vizuale inedite. Cu un corp de balet redus numeric care și-au asumat personajele clasice ale poveștii fraților Grimm, dar și pe alte mai noi, introduse de coregrafă/regizoare în spectacol – Scufița Roșie, mama ei, bunica, trei lupi, o pasăre, o floare, vânătorul, un urs și un iepure. Succesul la public este dat, înainte de orice, de muzică, una modernă, care aduce aminte de jazzul clasic pe alocuri, un fusion de ritmuri și stiluri muzicale care introduc și mențin în poveste pe micul spectactor de la bun început și până la final. Balerinii, aflați cu toții într-o condiție fizică foarte bună, au făcut față rigorilor impuse de o scenă destul de mică, unde spațiul trebuia împărțit cu puținele elemente de decor, puține dar absolut necesare pentru datarea fiecărei secvențe în parte. Singurul element scenografic care este în scenă da capo al fine este un copac vorbitor, plasat într-o laterală a scenei, căruia i s-a delegat rolul de povestitor. Casele – cea a Scufiței Roșii, respectiv a bunicii – intră și ies din scenă cu ajutoru balerinilor, la fel și buturugile care arată spectactorilor că la momentul respectiv personajele se află în mijlocul pădurii. Succesiunea momentelor este cea firească unui spectacol de balet, solourile alternează cu momentele de grup, în ritmul impus de poveste. Spectacolul nu trenează și datorită faptului că unele treceri au fost realizate cu ajutorul unor elemente de spectacol – pasărea planează la propriu deasupra copiilor cu ajutorul scripeților, baloanele de săpun pompate de o mașină au invadat locul dintre scenă și gradene, proiecția desenului animat (cu Scufița Roșie, cum altfel!).

Construcțiile de personaj sunt în cheie modernă, lupul cel rău nu mai este chiar rău, bunica este adorabilă (da, da, asta mi-a șoptit fiica mea la ureche când a văzut-o prima dată!), iar celelalte personaje sunt o combinație de costum, gestică și mimică, menită să aducă în fața copiilor narațiunea. De aceea, nici spectactorii mai mari, copii de peste 10 ani, să spunem, nu se vor plictisi, pentru că vor vedea un alt fel de poveste.

Scufița Roșie, spectacolul Andreei Soare, este un model de „se poate”: se pot reinventa poveștile, se pot educa copiii prin intermediul poveștilor vizuale, se poate asigura o minimă educație muzicală unui copil care merge să vadă un spectacol de balet etc. Dar, una peste alta, se pot susține spectacole în aer liber! La momentul actual, cred că putem vorbi de o adevărată victorie în acest sens! Așadar, dacă nu știți cum să le ocupați timpul celor mici, luați-i de mână și mergeși să vedeți un spectacol și, de ce nu, să participați la unul din atelierele de joacă propuse de Opera Comică pentru Copii.

*****

SCUFIȚA ROȘIE – Sabina Chirilă MAMA – Diana Năstase PASĂREA – MihaelaAnicaCEI 2 LUPI – Mihai Pricope, Robert Ștefu LUPUL CEL MARE – Andy Ardeleanu FLOAREA – Andreea Mirea URSUL – Alexandru Ducan IEPURELE – Marius Dură BUNICA – Consuella Crăciun VÂNĂTORUL– Ștefan Tănase VOCE POVESTITOR – Valentino Tiron