După „Ierusalim. Biografia unui oraş” şi „Într-o noapte de iarnă”, Simon Sebag Montefiore revine la Editura Trei, în Colecţia Fiction Connection, cu „Saşenka”. Un roman, tradus din limba engleză de Laura Karsch, despre care The Independent a notat că „surprinde atât zbuciumul unei elite bolşevice căzute în dizgraţie, cât şi paradoxurile istoriei pe care avem impresia că o cunoaştem.” Cartea este în curs de apariţie, iar BookHUB vă oferă un fragment în avanpremieră.

 

DESPRE CARTE:

Iarna lui 1916: Sankt Petersburg. Rusia e în pragul revoluţiei. În faţa Institutului Smolnîi pentru Fete din Înalta Societate, Saşenka, fiica de doar 16 ani a baronului Zeitlin, este aşteptată de către guvernanta sa, dar şi de poliţia secretă a Ţarului… Frumoasa şi apriga Saşenka este captivată de noua ideologie bolşevică şi intră în jocul periculos al conspiraţiei şi seducţiei. 20 de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al Partidului Comunist şi are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecințe devastatoare pentru familia sa.

„Cu frumuseţea ireală, cu distincția care trece dincolo de avere sau clasă socială şi cu idealurile sale sincere care au costat-o atât de mult, Saşenka reuşeşte să ne cucerească definitiv.” – The Spectator

„Montefiore se dovedeşte a fi un povestitor inegalabil, cu un stil precis, care te marchează.” – Wall Street Journal

 

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ:

O oră mai târziu, Sașenka ședea turcește pe jos și se juca împreună cu copiii în camera de zi, chiar lângă Colțul Roșu, unde se aflau portretele lui Lenin și Stalin, și lângă gramofonul cu furnir de stejar al familiei. Din bucătărie îi auzea pe Razum și Vania discutând despre meciul de fotbal dintre Dinamo Moscova și Spartak. Dinamo jucase în ultimul hal. Un fotbalist de la Spartak îl faultase pe înaintașul moscoviților, care fusese scos cu targa de pe teren, dar arbitrul a decis să nu îl elimine.

— O fi vreun sabotor! glumi Razum.

— Sau poate are nevoie de ochelari noi!

Cu șase luni în urmă, nimeni nu și-ar fi permis să glumească pe seama sabotorilor, gândi Sașenka, nici măcar dacă ar fi fost vorba despre fotbal. Atâția oameni fuseseră arestați și executați pentru mult mai puțin. Își aminti că directorul Grădinii Zoologice din Moscova fusese arestat pentru că otrăvise o girafă sovietică și un băiețel de la Școala Nr. 118, din apropierea locuinței lor, pentru că nimerise din greșeală cu o săgeată un portret al lui Stalin. De fiecare dată când fusese arestat vreunul dintre prietenii lor, Vania închisese ușa de la bucătărie (să nu-i audă copiii) și îi rostise în șoaptă numele. Dacă era cineva celebru, precum Buharin, el se mulțumea să ridice din umeri:

— Dușmani sunt pretutindeni.

Dacă era un prieten bun, cu care își petrecuseră concediul la Soci, de pildă, Sașenka era uimită și îngrijorată.

— Organele or fi știind ele ceva, dar totuși…

— Un motiv există întotdeauna, obișnuia el să spună.

Înseamnă că este necesar.

— Cum știu să se prefacă oamenii! Răutatea dușmanilor noștri întrece orice închipuire. Fulguleț era invitată să se joace cu copiii lor…

— Spune-le că nu mai vine, replică Vania taios, și nu-i telefona Elenei! Ai grijă!

O sarută pe frunte și discuția era încheiată.

„Nu poți face o revoluție cu mănuși de mătase“, spunea tovarășul Stalin, iar Sașenka își repetase zi de zi cuvintele lui. Dar tovarășul Stalin declarase acum, în fața celui de-al 18-lea Congres, că Dușmanii Poporului fuseseră nimiciți. Ejov, șeful dement al poliției secrete, fusese demis și arestat pentru excesele sale, iar noul șef al NKVD-ului, Lavrenti Beria, reinstaurase dreptatea și moderația.

Bărbații, care vorbeau tot mai împleticit de la bere și căldura, râdeau acum de un gol pe care îl marcase Vania pentru echipa lor de amatori. Sașenka nu prea înțelegea cum se putea purta o conversație despre fotbal. Ofta. Ea și Vania aparțineau unor lumi opuse — el, un proletar provenit dintr-o familie de țarani, ea, o intelectuală din înalta burghezie. Dar toată lumea știa că persoanele opuse formează cupluri fericite și ea avea un soț bun, de succes, doi copii frumoși, șoferi, automobile, o casă idilică la țară — și acum, un frigider american.

Carolina începu să aranjeze masa mare din pridvor pentru cina lor de 1 Mai. Sașenka organiza în fiecare an o petrecere de 1 Mai. Acum se gândea la modul în care va evolua seara și la oaspeții lor. Unchiul Gideon va veni însoțit de amicii lui nonconformiști și va face probabil curte vreunei persoane cu totul nepotrivite, bănuia Sașenka. În clipa aceea auzi un țipat. Carlo înșfăcase pernița preferată a lui Fulguleț și sora lui îl fugărea în camera de zi, amândoi râzând cu chiote.

Sașenka ieși în pridvor, fredonând un cântec al lui Liubov Orlova. Se opri acolo, copleșită de o imensă fericire. Se afla în tabăra bună a istoriei: Uniunea Sovietică era puternică, avea uzine colosale de oțel, mii de tancuri și avioane, tovarașul Stalin era iubit și admirat. Câte nu realizase Partidul! În ce vremuri fericite trăiau ei! Ce ar fi spus bunicul ei, rabinul din Turbin, care traia încă probabil la New York, despre fericirea ei năucitoare? „Nu provoca Soarta.“ Acesta ar fi fost avertismentul lui — toate prostiile acelea despre deochi, dibuk, golem. Superstiții medievale! Ea avea atâtea lucruri de sărbătorit.

— Votcă avem? strigă către Vania.

— Da, și o ladă de vin georgian în portbagaj.

— Atunci toarnă-mi și mie un pahar! Și pune o placă de-a lui Utiosov, un tango.

Copiii și soțul i se alăturară în pridvor. Vania o ridică în brațe pe Fulguleț și începu să danseze cu ea. Sașenka îl ținea pe Carlo și dansa cu el, fredonând melodia lui Utiosov. Ea și Vania îi întoarseră în același moment pe copii cu capul în jos și îi ridicară apoi. Copiii chiuiau de plăcere. Câți tovarăși dansează oare cu copiii lor așa cum dansăm noi? se întreba Sașenka. Majoritatea sunt atât de plicticoși.

 

DESPRE AUTOR:

Istoricul Simon Sebag Montefiore deţine un doctorat în filosofie şi este prezentatorul a patru serii de documentare BBC TV. Romanele şi volumele sale de nonfictţune sunt traduse în 40 de limbi. „Într-o noapte de iarnă” a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 şi a fost nominalizat la Premiul Orwell, iar despre „Ierusalim. Biografia unui oraş”, Bill Clinton a declarat în 2011 că este „cartea anului“.

Sursa foto: www.vg.no
Share.

About Author

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura