Cartea “Profetul Mahomed. O biografie”, de Barnaby Rogerson, a apărut la Editura Polirom (şi în ediţie digitală), în colecţia „Plural. Religie”, şi a fost tradusă de Alexandru Racu.
Despre carte:
Mahomed a creat o nouă religie, islamul, a unit pentru prima dată Arabia şi a impus o limbă literară nouă, araba clasică a Coranului. În eleganta sa biografie, Barnaby Rogerson surprinde semnificaţia istorică şi spirituală a acestui om excepţional, lider şi vizionar, reconstituind totodată atmosfera lumii în care a trăit. Sub ochii noştri, Arabia secolului al VI-lea prinde viaţă în paginile cărţii, iar Mahomed ne este înfăţişat crescînd printre beduini, făcînd comerţ cu caravane, primind revelaţia şi îndurînd ani de persecuţie pînă la înfruntarea dintre Mecca şi Medina şi victoria finală a islamului.
„Cartea lui Rogerson aproape că pare relatarea unui martor ocular. El ne încîntă cu detalii despre viaţa cotidiană şi cea de familie a Profetului, în care elementul religios este împletit cu grijă. O carte excelentă şi o lectură minunată.” (The Daily Express)
Din cuprins:
Zori deasupra Meccăi • Arabia şi vecinii săi • De la micul păstor la caravanele vechii Arabii • Mahomed: bărbat, soţ, tată, căutător • Primele revelaţii ale lui Mahomed • Mahomed la Medina: Profetul şi oraşul său • Războiul cu Mecca
Fragment:
Era povestea felului în care Moavia îl înşelase pe ginerele Profetului, luându–i moştenirea. Povestea era retorică, relevantă şi pătimaşă, cu atât mai mult cu cât era spusă de un bătrân înţelept. Era vorba despre nişte evenimente care se întâmplaseră cu 1.300 de ani înainte, povestite ca şi cum ar fi trecut doar o zi de atunci. Publicul povestitorului era mulţumit de interesul şi întrebările mele. Eram încurajat de feţe zâmbitoare, care îmi spuneau că asta era „adevărata istorie”. Nu putea fi comparată cu vechile poveşti plicticoase despre pietre căzute, datele consacrării şi ordinele lor arhitecturale, pe care le cunoşteau atât de bine. Cu toţii au mărturisit că ruinele clasice din preislamica „epocă a ignoranţei” îi plictiseau din cale–afară.
Eram deopotrivă şocat şi entuziasmat. Văzusem şi eu aceleaşi lucruri, mâncasem la fel, dormisem în aceleaşi hoteluri ca şi ghidul local, şoferul autocarului şi paznicul somnoros. Ne înţeleseserăm toţi foarte bine în ultimele zece zile. Însă din tot acest timp nu aveam să ne mai amintim decât glumele şi ţigările pe care le–am împărţit. Chiar dacă străbătuserăm exact aceleaşi regiuni, aveam să rămânem cu amintiri complet diferite. Chiar şi în circumstanţele ideale ale unei vacanţe relaxante, prăpastia ce se căsca între Occidentul creştin şi Orientul musulman era adâncă, la fel ca întotdeauna.
În acea noapte m–am întrebat cum aş putea încerca să am şi eu succesul de care se bucurase bătrânul vânzător de cărţi poştale în rândul celor ce îl ascultau. Mi–am notat câteva idei pe spatele unor vechi vederi cu mozaicuri romane pe care mi le dăduse. Tot în acea săptămână am pus nişte lumânări aprinse pe o masă după cină, am adunat grupul de turişti în jurul meu şi am spus povestea cât am putut de bine. Povestea vieţii Profetului Mahomed. Deşi era întuneric, ştiam că toată lumea era atentă la mine. Curând ni s–au alăturat şi chelnerii hotelului. Nu ştiau prea multă engleză, dar puteau urmări evoluţia naraţiunii după numele arabe. Entuziasmul lor a contribuit mult la intensitatea poveştii. Am repetat–o mai târziu, cu alte ocazii, în alte ţări. Am ajuns să ştiu dinainte că prima întrebare pe care urmau să mi–o adreseze tovarăşii mei de drum occidentali era: „Eşti musulman?”, urmată de: „Ai de gând să devii musulman?”. Acelaşi lucru avea să se întâmple mai târziu în Londra, la moscheea din Regent Park. Toată lumea voia să ştie de partea cui eram.
Eu îmi doream o poveste reuşită. Viaţa Profetului Mahomed este o poveste de un patos şi de o frumuseţe copleşitoare. Este istorie, tragedie şi iluminare comprimate într–o singură poveste. Este, de asemenea, o poveste aproape necunoscută în Occident. Să comparăm această ignoranţă cu entuziasmul nostru faţă de Moş Crăciun sau cei trei magi: fie că îndrăgeşti aceste personaje, fie că nu le poţi suferi, ele se încadrează extrem de greu în categoria maeştrilor spirituali sau a personajelor istorice şi totuşi sunt înconjurate de o mitologie de idei contrare, perpetuată de imagini recurente şi de romane istorice. Chiar şi prin comparaţie cu astfel de figuri mitice periferice ale credinţei occidentale, Profetul Mahomed pur şi simplu nu cadrează. Dacă e să fiu foarte sincer, percepţia asupra lui este chiar negativă. Nici imaginile bune asociate cu el nu sunt prea reuşite. Încercaţi să desenaţi imaginea unui bărbat înveşmântat într–o mantie şi cufundat în gânduri şi să o prezentaţi unei clase de şcolari sau în cadrul unui concurs cu întrebări şi răspunsuri organizat într–un bar. Dacă întrebaţi cine este personajul, ce vi se răspunde? Dracula, Darth Vader sau un Nazgûl din Stăpânul inelelor. Dacă îi pui şi turban, cel mai probabil se va considera că imaginea îl reprezintă pe un vizir rău sau pe un pirat berber.
Însă în Islam el reprezintă aproape tot ce are valoare umană. Mahomed, Profetul lui Dumnezeu, ultimul şi cel mai mare din acea lungă succesiune de bărbaţi, de la Adam până la Avraam, Moise şi Iisus, care s–au luptat să le aducă oamenilor cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când este privit dintr–o perspectivă întru totul seculară, rămâne un supererou. A fost întemeietorul Califatului, unul dintre cele mai mari imperii ale lumii; creatorul arabei clasice, al unei noi literaturi şi limbi a lumii; fondatorul unei noi identităţi naţionale, cea arabă; şi creatorul islamului, o cultură răspândită în lumea întreagă ce are acum 1 200 000 000 de aderenţi, al căror număr creşte mai rapid decât poţi calcula. Doar îmbinând cele mai bune calităţi ale anumitor personaje din civilizaţia europeană – o combinaţie, să zicem, între Alexandru cel Mare, Diogene şi Aristotel sau între împăratul Constantin, Sfântul Pavel şi Sfântul Francisc – vă puteţi face o idee despre măreţia acestui om.
Desigur, realizările sale istorice au fost doar nişte rezultate secundare întâmplătoare. Singurul său scop a fost să construiască o nouă relaţie între Dumnezeu şi oameni. La nivelul lumii individuale a imaginaţiei şi rugăciunii, el este omniprezent pentru miliardele de credincioşi care îi urmează calea spirituală. Este perceput în multe feluri.
Despre autor:
Barnaby Rogerson a fost conferenţiar de istorie la St Andrews University şi deţine editura Eland Books. Dintre lucrările publicate, menţionăm: A Traveller’s History of North Africa (1998), Meetings with Remarkable Muslims (2007) şi The Last Crusaders (2009). De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre şiiţi şi sunniţi (2007).
