Înainte de a scrie despre această carte, aș vrea să fac o scurtă trecere în revistă a căii mele spre Dumnezeu. Nu este un secret pentru nimeni faptul că sunt teolog ortodox. Am început studiul teologiei din dorința sinceră de a afla cât mai multe despre Dumnezeu. O vreme, recunosc, am fost atins de microbul fanatismului. Aveam convingerea aceea că doar creștinii se mântuiesc, ba mai mult, doar ortodocșii. Iar aceasta nu din cauza profesorilor, să nu se înțeleagă greșit, ci a lecturilor mele ultra-ortodoxe. Dar tot lecturile m-au ajutat să ies din această sferă oarbă și să îmi pun întrebări mai adânci despre acest subiect. Iar primul „autor” care m-a pus pe gânduri a fost Părintele Ilie Cleopa, care a afirmat într-o predică că fiecare om va fi judecat de Dumnezeu conform religiei sale: iudeii după legile lui Moise, musulmanii după cele ale lui Mahomed, budiștii după cele ale lui Budha și așa mai departe. Apoi l-am descoperit pe genialul N. Steinhardt și de la el am învățat ce înseamnă, de fapt, toleranța religioasă. Evreul convertit la ortodoxie, ce a ținut să aibă martor la botez un pastor protestant, nutrea un respect deosebit pentru fiecare religie în parte. O altă lectură care mi-a deschis ochii și mai mult, a fost „Regele, înțeleptul și bufonul – Marele turnir al religiilor” de Shafique Keshavjee, a cărei ultimă morală este aceea că dincolo de religie, pe oameni îi leagă dragostea, compasiunea, toleranța, într-un cuvânt, omenia. Dar dincolo de aceste lecturi, un rol decisiv în modelarea gândirii mele religioase l-au jucat întâlnirile cu oamenii aparținând altor confesiuni și altor religii. Dacă aș scrie aici despre toate aceste întâlniri, pentru că fiecare are povestea ei, aș lungi cuvântul nepermis de mult. Mă voi rezuma doar la a spune că am legat, în diferite împrejurări, prietenii cu credincioși musulmani, hinduși, budiști, creștini romano-catolici și protestanți. Și doar pentru că fiecare dintre aceștia purtau în ochi acea licărire tainică dată de atașamentul intim față de credința în care s-a născut.

Mă voi întoarce acum la cartea lui Mahatma Gandhi, „Calea spre Dumnezeu”, nu mai înainte însă de a mai face o scurtă paranteză, evident livrescă. Chiar înainte de a citi această carte, lecturasem confesiunile marele dramaturg Eugene Ionesco, din volumul „Căutarea intermitentă”, și fusesem profund impresionat de faptul că, la vârsta senectuții, acesta are o revelație impresionantă, și anume aceea că toți misticii adevărați, indiferent de religia din care fac parte sau de confesiunea în cadrul căreia sunt botezați, îl simt pe Dumnezeu la fel, și aceasta pentru că reușesc să Îi surprindă esența. Cu această idee, care pentru mine a venit ca o confirmare a ideilor mele despre religie, oameni religioși și toleranță religioasă, am început să citesc și această carte, care este de fapt, o sinteză cât se poate de concentrată și mai ales, vie, a gândirii religioase a lui Mahatma Gandhi, lider religios dar și politic, indian.

Deși hindus prin naștere și prin devotament față de religia sa, Gandhi reușește să o elibereze pe aceasta de eticheta de religie politeistă, afirmând cu tărie credința sa într-un Dumnezeu unic, pe care însă fiecare îl numește diferit pentru că îl receptează diferit și îl simte diferit:

Dumnezeu este Unic și nu mai există un alt Dumnezeu. El este insondabil, incognoscibil și necunoscut pentru marea majoritate a oamenilor. El se află pretutindeni. El vede fără ochi și aude fără urechi. El nu are formă și este indivizibil. El este necreat, nu are tată, mamă, soție sau copil. El permite să fie venerat și sub formă de piatră sau de animal, deși nu este nimic din toate acestea. El este cel mai evaziv. El este cel mai aproape de noi, dacă știm să-l căutăm. Dar este cel mai departe de noi dacă nu înțelegem omniprezenta lui. Nu sunt de acord cu ce se spune despre hinduși, că ar crede în mulți zei și că ar fi idolatri. Ei susțin, într-adevăr, că există mulți zei, dar tot ei declară, fără dubii, că există un Dumnezeu, un zeu al zeilor.”

Dincolo de ideile sale despre unicitatea lui Dumnezeu, acesta trasează drept linii de forță pe calea ce duce la cunoașterea acestui Dumnezeu unic, idei și practici ce îl apropie foarte mult, atât de creștinism, cât și de celelalte religii, înțelese bineînțeles în profunzimea lor. Printre acestea se numără: iubirea față de aproapele:

Dacă iubirea n-ar fi fost legea vieții, viața nu ar fi dăinuit în mijlocul morții. Legea iubirii, indiferent că o numim atracție, afinitate, coeziune, guvernează întreaga lume”,

înfrânarea:

Înfrânarea autoimpusă nu înseamnă constrângere. Un om care alege calea renunțării la înfrânare și se dedică plăcerilor va fi un rob al pasiunilor sale, în vreme ce un om care respectă regulile și abținerilese va elibera”,

altruismul: „Eu sunt parte a întregului și nu-l pot găsi pe Dumnezeu separat de restul omenirii”,

credința:

Există subiecte în privința cărora rațiunea nu ne poate duce prea departe și atunci trebuie să acceptăm lucrurile pe baza credinței. Așadar, credințanu contrazice rațiunea, ci o transcede. Credința nu poate fi dobândită pe calea intelectului. Ea vine doar lent, după o adâncă meditație și o practică continuă. Ne rugăm, cântăm imnuri de slavă, citim cărți, căutăm prietenia oamenilor lui Dumnezeu și facem sacrificii dureroase pentru a atinge această credință.

și mai ales rugăciunea:

Rugăciunea este singurul mijloc de a aduce ordinea, pacea și liniștea în faptele noastre de zi cu zi.”

Aceștia sunt pilonii pe care se sprijină universul trăirii mistice a lui Gandhi.

De bună seamă că au mai rămas și concepții diferite între gândirea lui religioasă și cea a creștinilor, de exemplu, iar cea mai importantă dintre acestea este concepția față de ideea unui Dumnezeu-persoană, pe care Gandhi nu o poate înțelege, rămânând tributar concepției panteiste despre un Dumnezeu – spirit, întrupat în orice ființă de pe pământ:

Dumnezeu nu este o persoană aflată în afara noastră sau în afara universului. El pătrunde pretutindeni și este atotștiutor și atotputernic. El sălășluiește în inimile noastre și este mai aproape de noi decât ne sunt unghiile de degete.”

Iar cumva este firesc să existe și diferențe între formele de închinare, întrucât nașterea și perpetuarea diferitelor religii pe întinsul globului pământesc a fost diferită în funcție de aria geografică, rasa, gradul de cultură și, bineînțeles, modul de gândire colectivă al fiecărei comunități omenești, în parte.

Dar dincolo de aceste diferențe de concepție religioasă, cartea de față poate servi fără doar și poate drept o primă treaptă spre un dialog fie numai și „în spirit” cu hinduismul și, de ce nu, cu oricare dintre celelalte religii ale lumii.

Cât despre mine, voi rămâne în continuare creștin – ortodox, pentru că mă simt legat în primul rând afectiv de această religie. Dar voi fi întotdeauna deschis spre dialog cu orice om, indiferent de religia, credința sau convingerea religioasă a fiecăruia. Pentru că dialog nu înseamnă să slujim împreună aceluiași Dumnezeu, după un ritual unic, ci mai mult să știm să fim cu toții, fii ai aceluiași Dumnezeu și să avem către El dragoste ca față de un tată, iar între noi dragoste ca între frați.

calea_spre_dumnezeu_cprt_ltEditura: Litera

Colecția: Introspectiv Spiritualitate

Traducerea: Gabriela Tudor

Anul apariției: 2017

Nr. de pagini: 120

ISBN: : 978-606-33-1711-8

Sursa foto: http://www.financialexpress.com

Share.

About Author

Avatar photo

Am 29 de ani şi am studiat timp de 11 ani teologie ortodoxă. Încă de pe băncile Seminarului am îmbinat dragostea pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, cu aceea pentru cunoaşterea oamenilor, ajungând mai degrabă la o pasiune pentru antropologia creştină, pe care am încercat tot timpul să o îmbogăţesc cu „poveşti despre oameni”, culese din domenii cât mai diversificate de cunoaştere: istorie, psihologie, filozofie, dar mai ales literatură, pentru că în ea se contopesc uneori toate formele de cunoaştere. Am îmbinat dintotdeauna lecturile teologice cu scrierile marilor clasici ai literaturii române şi universale. Dar în tot acest timp, marea mea dragoste a rămas poezia. În ultima perioadă, o sinteză pe care nu am reuşit să o controlez, lăsându-mă mai degrabă furat de ea, mi-a condus paşii spre minunata lume a realismului magic şi a suprarealismului. Domenii de interes: religie, poezie, literatură pentru copii, literatură de orice gen (exclus S.F., thriller, polițist).

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura