Nikos Kazantzakis este unul dintre scriitorii care m-au fascinat atât de mult, încât au trezit în mine dorința de a le parcurge toată opera. Spiritul ce clocotește în “Raport către El Greco” m-a marcat ireversibil și de atunci îl caut în fiecare volum ce poartă semnătura scriitorului grec. Această scriere memorialistică înfățișează un Kazantzakis oarecum diferit de cel pe care îl știam, iar notele sale de călătorie au o formă cu totul altfel decât cea la care mă așteptam. Impresiile sale asupra Rusiei sovietice, dominate de puternicele sale convingeri din anii respectivi (1925-1930), oferă indicii interesante despre atmosfera acelei epoci, chiar dacă entuziasmul față de comunism poate fi ușor deranjant. În volumul acesta, totul este redat așa cum a perceput și a simțit în momentul respectiv. După ani, însă, și-a schimbat părerile, cu dezamăgire.

Analiza fierbinte a Rusiei sovietice, pe care reușește să o facă în aceste pagini pline de măiestrie scriitoricească, mustește de pasiune. Dacă n-ar fi fost stilul său de a așterne frazele, mi-ar fi fost mai greu să diger informațiile, toate amănuntele acelea pe care doar o privire la cald le poate oferi. Kazantzakis redă în aceste pagini, poate fără să-și propună în mod deosebit, o felie din istoria Rusiei. Și nu se axează doar pe ceea ce vede în călătoriile sale, ci extrage, de la caz la caz, date din epocile anterioare, oferind un tablou ceva mai uman, chiar dacă nu mai ușor de înțeles, al spiritului rus, cu care pare să se hrănească, să-și ostoiască setea de libertate.

“Eroii lui Dotoievski nu sunt, ca ai lui Tolstoi, mari proprietari de pământ, sau prinți și prințese, sau mujici, ci proletari intelectuali, care umblă încolo și-ncoace pe trotuarele marelui oraș și se clatină până la limitele crimei, ale nebunie și ale foamei. Haosul sufletului, iată atelierul spiritual în care Dostoievski se cufundă și lucrează.” (pag.158)

Să nu uităm că, pentru Kazantzakis, libertatea reprezintă una dintre problemele fundamentale asupra cărora s-a aplecat în scrierile sale. Citind impresiile sale de la o distanță rezonabilă în timp, pare cu siguranță ciudată asocierea libertății cu un sistem dovedit a fi opresiv. Dar, la vremea respectivă, el nu avea datele pe care noi le avem acum. În anii aceia, pentru o conștiință frământată de mari întrebări existențiale, comunismul putea apărea ca o revelație. Mă tem că nu am competența de a comenta cum se cuvine această chestiune. Cartea trebuie interpretată având în minte atât contextul istoric, cât, mai ales, întregul sistem de repere și opera literară a lui Nikos Kazantzakis. El a căutat mereu să dea un chip celor pe care le simțea vibrând înăuntrul său, a călătorit mult și a explorat culturi și religii în încercarea de a-și lămuri sufletul plin de întrebări. Etapa aceasta din viața și din căutările sale își găsește exprimare în volumul de față și este interesant de observat cum reușește să identifice în coordonatele epocii pe care o trăiește răspunsuri pentru întrebările sale.

Dar și fără o raportare la personalitatea lui Kazantzakis, cartea are miezul său. Introduce cititorul într-o lume ce pare incredibilă tocmai datorită faptului că a existat în realitate, nu este o plăsmuire a ficțiunii. Imaginile nu sunt confortabile și nici plăcute, mai ales cele ce înfățișează Moscova. Eu nu agreez în general decorurile hibernale, iar spațiul Moscovei are o răceală mai presus de străzile ninse, de copacii înghețați și locuințele neîncălzite. Dar, în ansamblul său, acest “Jurnal de călătorie” își afirmă valoarea literară și istorică prin fiecare frază ticluită de pana scriitorului grec.

Interesante sunt și paginile dedicate lui Panait Istrati, pe care Kazantzakis îl întâlnește la Moscova și cu care leagă o prietenie puternică, în care sângele grec fierbinte și admirația reciprocă sunt elemente definitorii. Kazantzakis contemplă, exprimă, analizează, iar condeiul său pare de nestăpânit în fața tremurului sufletesc.

“Grecia urca din străfundurile măruntaielor lui la lumină, tatăl se trezea înăuntrul lui, și acum fiul, nepotolit, dorea aprig să se întoarcă în Grecia. Și dintr-odată, cu avânt chefalonit, ia hotărârea…” (pag. 245)

“- Asta e marea ta calitate, Panait. Vai de tine dacă nu știai, ai fi rămas prost. Vai de tine și dacă știai și nu uitai, ai fi rămas rece și insensibil. Pe când acum ești un om adevărat – fierbinte, plin de contradicții, un ghem de speranțe și dezamăgiri și apoi iarăși noi speranțe – și așa până la moarte.” (pag. 251)

jurnal-de-calatorie-rusia_1_produsEditura: Humanitas;

Anul apariției: 2015;

Traducere din limba greacă: Ion Diaconescu;

Nr. de pagini: 286;

ISBN: 978-973-50-4827-3.

Share.

About Author

Avatar photo

Citesc de multă vreme, de pe la 4 ani, încât mă simt ca și cum aș fi citit dintotdeauna​. Dar la modul serios și intensiv citesc de 7 ani încoace și tot de atunci îmi împărtășesc impresiile despre cărțile citite pe blogul personal. Pasiunea mea a evoluat încet, dar sigur, printre cărți, printre multe cărți. Citesc cu drag ficțiune de bună calitate, biografii, memorii, cărți istorice și sunt profund marcată de prejudecăți când vine vorba despre anumite genuri la modă.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura