Unii s-au folosit de toată logistica avută la dispoziție, astfel încât au inclus în propria reprezentație inclusiv proiecții video. Unii s-au folosit de câteva elemente de recuzită – oglindă, servietă, ramă de ușă, ușă, cufăr, carte supradimensionată etc. Toți și-au pus la bătaie știința de joc și s-au folosit de propriul corp și de propria voce ca să se facă remarcați, să impresioneze cumva juriul și publicul, ca și cum de asta ar depinde viitorul lor profesional. În mare parte așa și este: Gala HOP – Gala Tânărului Actor este o rampă de lansare, o excelentă introducere în scenă a unor noi protagoniști. Mă uitam pe caietul program (sintetic, dar plin de informații utile) la listele cu cei care au câștigat în anii anteriori. În proporție de 90% i-am văzut pe toți jucând, au cariere frumoase pe scenele din România, sunt actori consacrați deja, cu cariere deja conturate, ceea ce înseamnă că HOP-ul i-a ajutat!
Un artist nu se înscrie la concurs întâmplător, nu o face de amorul artei sau pentru că simte nevoia de un plus de adrenalină. Fie că vorbim de muzicieni, fie că vorbim de actori, cu toții își alcătuiesc cu mare atenție repertoriile pentru (pre)selecții și/sau pentru concursul propriu-zis; în marea lor majoritate sunt îndrumați de mentori, de oamenii care le-au fost aproape în toții ani de maturizare și creștere profesională, oameni care le știu calitățile, punctele forte, dar și defectele. Se vede imediat atunci când un concurent vine într-un concurs de anvergura Galei HOP – Gala Tânărului Actor de capul lui, riscând totul pe o singură carte: fie ține morțiș să arate tot ce știe și atunci momentele lui sunt o aglomerare de tehnici și improvizații, anulând emoția cu totul; fie ține să impresioneze pedalând inutil de mult pe latura sensibilității exacerbate.
Credit foto: Andrei Gîndac
Toate concursurile mari au teme impuse, regulamente fixe (cât durează proba în sine, ce are voie să facă și ce nu are voie etc.) și urmăresc o anumită direcție. În lumea muzicală concursurile sunt foarte specializate, mai ales când vorbim de cele pentru voce, dar în lumea teatrului totul depinde de directorul artistic, așa se face că agenda de concurs reflectă întrutotul viziunea acestuia. Este al doilea an când Gala îl are ca director artistic pe Gigi Căciuleanu. Coregraf și dansator renumit în întreaga lume, cu ani mulți de carieră internațională, plin de vitalitate și energic, capabil să-i mobilizeze pe mult mai tinerii participanți în concurs, Gigi Căciuleanu are ambiția de a readuce în atenția lumii teatrale de la noi importanța dansului în construcția unui spectacol. În ciuda faptului că dansul contemporan cunoaște o dezvoltare fără precedent în ultimele decade, ajungând să reconfigureze total arta teatrală în unele colțuri de lume, la noi dansul contemporan nu se prea intersectează cu montările spectaculare obișnuite; există spectacole de dans contemporan bune și foarte bune, care cu greu își fac locul în repertoriul teatrelor finanțate de stat, dar chiar și așa au publicul lor fidel. În altă ordine de idei, nu cunosc prea mulți regizori români care să gândească o montare de text, astfel încât actorii să și danseze sau în parcursul spectacular să există momente distincte construite cu ajutorul unei coregrafii speciale. Sunt multe de povestit despre acest aspect, de ce stau așa lucrurile și nu altfel, dar revenind la Gala HOP – Gala Tânărului Actor, o continuare binevenită a ceea ce face Gigi Căciuleanu cu și pentru acești tineri ar fi introducerea în stagiunile teatrelor (mari sau mici, nu contează) a unor spectacole ridicate și cu ajutorul coregrafilor, care să nu fie reduși la statutul de „coordonatori mișcare scenică”. Chiar îmi doresc să văd mult mai multe spectacole de dans, în care replica să devină pretext pentru o expresivitate corporală descătușată, montări scuturate de vetust, în care actorii să-și pună la treabă potențialul creativ și să reușească să ajungă la public folosindu-se de corp (și mai puțin de voce).
Credit foto: Andrei Gîndac
Ediția 2020 a Galei HOP – Gala Tânărului Actor a fost sub semnul incertitudinii, se știu prea bine și cauzele. Este de apreciat efortul UNITER și al întregii echipe de producție, care au făcut posibil concursul. E importantă continuitatea în astfel de timpuri, mai ales când e vorba de tineri. E important să nu ne lăsăm copleșiți de spaime, de aceea faptul că s-a ținut contează mai mult decât orice premiu. Pe de altă parte, este de apreciat motivația concurenților! Să participi la un concurs de asemenea factură în condițiile în care teatrele încă nu s-au redeschis, cele independente sunt pândite de pericolul dispariției (din motivele bineștiute – statul român este incapabil să găsească soluții adecvate pentru sectorul cultural, niciun politician român nu dă semne că ar fi interesat de supraviețuirea instituțiilor culturale și nici nu par afectați de faptul că mii de artiști sunt în pericol să-și piardă locurile de muncă) este de aplaudat la scenă deschisă! Ce nervi și ce motivație intrinsecă trebuie să aibă acești tineri, astfel încât să vină în fața juriului și a publicului și să dea ce au ei mai bun? Ce resorturi interioare trebuie declanșate, astfel încât ceea ce fac pe scenă să atingă și pe cel mai sceptic spectactor? Fie și doar pentru că au găsit curajul să participe, toți participanții la ediția 2020 a Galei HOP trebuie aplaudați la scenă deschisă! Bravo, vouă, dragilor, pentru că vă încăpățânați să demonstrați că se poate trăi mai frumos și mai bine cu un pic de teatru și un petec de cultură!
Credit foto: Andrei Gîndac
Absolvenți ai diferitelor facultăți de teatru din țară (mulți au venit de la cea din Cluj-Napoca), din diferite promoții (dar n-ai cum să nu remarci că foarte mulți erau proaspăt absolvenți!), cu mult mai puțini decât cei de anul trecut, concurenții au avut doar o singură probă anul acesta, de 10 minute (15 pentru proba de grup), timp în care trebuiau să „proiecteze vorba și corpul în spațiu”. Toate textele au fost din Shakespeare – interesant este că s-au auzit de mai multe ori aceleași texte, ceea ce spune ceva despre pregătirea lor inițială! – și coregrafia trebuia să pună în valoare monologul. De multe ori am avut de-a face mai degrabă cu o mișcare scenică menită să potențeze valoric textul, alteori concurenții n-au reușit să îmbine adecvat partea de text cu partea de dans (nu a existat coerență, nu s-a înțeles ideea de bază – ce și-a dorit actorul să transmită – sau au existat fracturi impardonabile în construcția momentului ca întreg), dar per ansamblu concurenții au fost în mare formă. Tineri, plini de energie, dornici să ajungă la public, să impresioneze, să arate că știu tehnică și că pot să joace și mâine într-un spectacol pe texte din Shakespeare (deși, de câteva ori, am avut impresia că mai degrabă se gândeau la Brecht, fiindu-le mai la îndemână abordarea în cheie absurdă). Chiar dacă în unele momente prezentate partea de dans a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire, chiar dacă și unele momente de grup au sacrificat coregrafia în favoarea dialogului vorbit, spectactorii au putut să le admire talentul și să le prevadă cariere de succes. Votul publicului este foarte important pentru fiecare concurent în parte, contează pentru ei dacă au impresionat fie și un singur om din sală sau din fotoliul de acasă (gala s-a transmis live în fiecare seară, pe internet). Este foarte important însă votul juriului, care are o misiunea dificilă; nefiind decât o singură probă, și aceea de doar 10 minute, nivelul valoric al participanților pare de multe ori greu de departajat sau ierarhizat. Dar, în mod cert, anii de experiență în domeniu ai fiecărui membru din juriu își vor spune cuvântul, astfel încât să câștige cei mai buni.
Credit foto: Andrei Gîndac
Ediția 2020 a Galei HOP – Gala Tânărului Actor se încheie diseară, cu un spectacol în afara concursului și cu anunțarea câștigătorilor. Dacă n-ar fi fost situația aceasta atât de atipică, probabil că mi-aș declarat public și preferații, dar de această dată aleg să n-o fac. Din punctul meu de vedere, toți sunt câștigători! Fie și doar pentru că au învins inerția de sistem și s-au antrenat pentru 10 minute de demonstrație actoricească ca și cum ar fi fost cursa vieții lor. Felicitări pentru mobilizare și aplauze tuturor pentru că lăsați pasiunea să învingă! Sper să vă revăd curând jucând în spectacolele montate pe scenele românești sau de oriunde!
*****
Gala Tânărului Actor HOP este un proiect al UNITER care sprijină debutul tinerilor artişti oferind oportunităţi de formare profesională şi viitoare colaborări.
Directorul artistic al Galei HOP, ediția a XXIII-a: dansatorul și coregraful Gigi Căciuleanu.
Concurenți:
Secţiunea Individual
Mădălina Mușat, Radu Anastas, Claudia Moroșanu, Ileana Ursu, Vlad Haneș, Teodora Daiana Păcurar, Georgiana Vișan, Răzvan Omotă, Cristina Tudor, Dragos Ioniță, Iulia Popa, Iulian Trăistaru, Marina Munteanu, Alexandra Oiște, Nicolae Dumitru, Patricia Gavril
Secţiunea grup
„Pe lună”, cu Bianca Temneanu şi Iulian Trăistaru
„Unu pe doi”, cu Ana Baciu și Bianca Temneanu
„Dictum Meum Pactum”, coordonat de Teodora Velescu, cu Alexandru Ionescu, Robert Iosif şi Alexandru Petcu
„Conflictual”, cu Niko Becker, Andrei Dominte, Andrei Mărcuță şi Iulian Trăistaru
