Librăria Humanitas de la Cișmigiu a găzduit joi, 25 iunie, de la ora 19, cea de-a 23-a ediție a întâlnirilor „Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici”. Tema: „Pe Facebook cu Doru Baconschi”.
Invitat a fost, desigur, Teodor Baconschi, autorul cărții „Facebook. Fabrica de narcisism” (Humanitas, 2015).
Ca între prieteni, cei doi au dialogat mai bine de o oră, despre ce înseamnă această nouă religie, Facebook. Horia-Roman Patapievici a mărturisit că nu are cont pe această reţea de socializare, cel puţin nu unul pe care să-l întreţină personal. Sunt două, din câte se pare, unul susţinut de fani, celălalt, de „anti”-fani, pentru că fostul şef al Institutului Cultural Român are destui „cotizanţi” şi în cea de-a doua categorie. Pe care HRP nu se poate spune că-i neglijează, din moment ce a remarcat că până şi descrierea sa de pe Wikipedia este trunchiată tocmai ca să-l dezavantajeze. Despre Wikipedia, după ce a scris chiar şi petiţii în sensul schimbării conţinutului, fără succes, HRP crede că deţine „monopolul calomniei”. Şi, a precizat HRP, în cazul lui Vladimir Tismăneanu, se pare că Wikipedia procedează la fel.
La adresa Facebook-ului, discuţia a baleiat de la note amuzante la accente alarmante, în sensul implicaţiilor psiho-sociale ale unei astfel de reţele, care creează o altă lume. „Democraţia virtuală pare a fi singura democraţie adevărată”, a spus Teodor Baconschi, de părere că wall-ul de pe Facebook este ca „un mic altar al unei egolatrii pe care mulţi o practică fără să o sesizeze”. Într-un exerciţiu de imaginaţie, Teodor Baconschi şi-a exprimat părerea că, dacă s-ar întrerupe curentul electric trei săptămâni, mulţi dintre cei pentru care reţeaua de socializare este astăzi ca un ax existenţial s-ar prăbuşi psihic.
HRP, aflat la ultima ediţie a întâlnirilor „Înapoi la argument” dinaintea vacanţei de vară, a încercat să puncteze şi câteva dintre avantajele reţelei/reţelelor de socializare: ideea de mobilizare socială, de coagulare şi sprijin, precum şi cea de informare, de înlocuire a televizorului cu „peretele” pe care curg informaţiile de toate felurile. Pe de altă parte, Teodor Baconschi, care a recunoscut că a scris cartea-eseu „Facebook. Fabrica de narcisism” într-o dispoziţie negativă, pesimistă, a dezvăluit că fraza cea mai dură din carte este, în opinia sa, următoarea: „Facebook este despre mine, nu despre tine”.
Cu „Înapoi la argument” ne reîntâlnim în septembrie, însă cartea lui Teodor Baconschi este în librării. Iar peretele de Facebook, veşnic doldora de noutăţi şi (in)utilităţi.
