Pe Erika am întâlnit-o la „Mix cu scriitoare”, cel cu Adina Rosetti şi Ioana Bâldea-Constantinescu. Am scris despre eveniment la momentul respectiv; mi-am dorit să aflu mai multe despre Clubul Scriitoarelor, aşa că am venit acasă şi m-am pus pe căutat. Cercetarea s-a împlinit frumos sub forma unui interviu, unul cu răspunsuri dintre cele mai elaborate de până acum.
Cum și de unde ideea de club al scriitoarelor? Pentru mine, personal, ideea de club înseamnă loc intim, cu de toate pentru citit, un loc unde conversația rafinată este la ea acasă și unde îți poți delecta mintea cu cele mai argumentate dispute de idei. Așa e și la voi, la Club?
Ideea a venit anul trecut, după ce fiica mea a venit pe lume, și am simțit cumva o presiune (pozitivă) de a nu-mi mai amâna visele. Am știut dintotdeauna că vreau să scriu, dar niciodată nu am simțit că… am dreptul, că ceea ce vreau eu să spun contează, apoi m-am uitat la acea mică ființă din brațele mele, care se va uita la mine ca la un model o bucată bună din viața ei și care mă va întreba, cândva, „mami, tu ce-ai făcut cu viața ta?” și nu am vrut să trebuiască să-i răspund că am făcut totul în afară de asta. Clubul Scriitoarelor este un proiect al meu pentru mine, pentru femei ca mine, care lucrează (fie în cultură sau în alte domenii), care sunt mame (sau nu), care scriu, care au publicat cărți (sau nu), dar nu și-au găsit un loc al lor.
După ce am pus bazele clubului, am aflat că la noi a existat Societatea Scriitoarelor (fondată de Adela Xenopol în 1925, desființată în 1928) și am simțit că a venit vremea ca munca lor să fie dusă mai departe, la 90 de ani de la înființarea Societății. În multe țări, un Women Writers Club este ceva normal, necesar și util. Uganda are o Uniune a Scriitoarelor numită FEMRITE, care este extrem de cunoscută pe plan mondial. PEN International are un Women Writers Committee, care se ocupă de problemele scriitoarelor din toată lumea. În SUA există un proiect, Girls Write Now, care oferă programe de mentorat în scris și digital media doar fetelor de liceu.
Clubul este, într-adevăr, așa cum ai spus și tu, un loc intim (acum ne întâlnim în cafenele, ceainării, parcuri, unde ne simțim bine, dar peste un an și jumătate vom avea locul nostru), este o atmosferă caldă, prietenoasă, relaxată, în niciun caz nu este ceva formal sau pompos, nimeni nu-și dă aere, toată lumea vine conștientă că are multe de învățat, multe sunt foarte timide la început, apoi prind încredere în ele. Media de vârstă este probabil undeva la 30 de ani, dar avem și membre de peste 40 sau chiar 60 de ani, cât și de 18 ani. Nu este un cenaclu, ci o comunitate. Nu este o cloacă de femei cu ghearele mereu scoase, bârfitoare, incisive, pedante, sarcastice, nevrotice, feministe extremiste. Absolut, absolut deloc. Nu suntem nici zaharoase, ci corecte și directe. Discuțiile sunt diverse și mai pot divaga, dar asta se întâmplă din cauză că am ajuns să ne cunoaștem și ne simțim libere să propunem orice subiect. Nu există tabuuri. Suntem noi însene, cu bune și cu rele.
De ce doar pentru scriitoare? Definește puțin ce înțelegi tu a fi o scriitoare aptă să facă parte din clubul vostru.
Există multe inițiative pentru persoane pasionate de scris care nu au restricția aceasta de gen, unde poate veni oricine și e minunat. Clubul Scriitoarelor este doar pentru femei. Și, până la urmă, de ce nu? De ce să nu existe un hub dedicat exclusiv femeilor din literatura românească, de la cele foarte cunoscute, publicate și reputate, până la cele anonime și cvasi-anonime, bloggerițe, femei cu jurnale personale care n-au văzut niciodată privirea altcuiva decât a autoarei, femei care n-au avut curaj să arate lumii ce scriu?
În limba română există noțiunea de frăție, dar nu și echivalentul ei feminin. În engleză se numește sisterhood și exact despre asta este vorba în această comunitate. Poate ar fi timpul să inventăm un cuvânt. Sororitate ar fi frumos (în latină, sorores înseamnă surori).
Nu există un profil concret de scriitoare care să poată fi membră, cât niște caracteristici instinctuale, precum obsesia pentru scrisul de calitate și dorința de a fi cât mai bună. Iar o membră cu adevărat valoroasă a clubului trebuie să aibă, sine qua non, capacitatea de a nu renunța la scris, indiferent de obstacole. Pentru că ele există, sunt acolo, după fiecare colț, și ne pândesc cu poftă slăbiciunile, zilele mai proaste, mai lipsite de inspirație, iar pentru a rezista ai nevoie uneori de niște tovarășe de arme. De niște surori.
Am intrat pe site-ul vostru și, recunosc, aveți o bilă mare albă din partea mea. De ce? Pentru că nu am găsit acolo nimic dulceag, nu am găsit flori și bezele, ci am găsit o informație foarte frumos așezată în pagină, care atrage și încântă lectorul. Cine sau ce vă ajută pe voi, cele care faceți parte din Club, să vă mențineți conectate la viața literară a vremurilor ce le trăim? Vă doriți să fiți prezente în agora literară de la noi?
Îți mulțumim foarte mult. Contează mult pentru noi să fim selective, să promovăm calitatea, să fim relevante și să oferim informații utile și actuale, atât pentru cei deja interesați de cărți scrise de femei și de scriitoarele care le creează, cât și pentru cei care vor să le descopere. Clubul Scriitoarelor este un proiect serios, făcut cu mult suflet, centrat pe valoare.
Cred că toate suntem, inevitabil și iremediabil, conectate cu lumea literară autohtonă (și străină), pentru că suntem, în primul rând, niște cititoare avide. Este esențial să fim prezente, dacă nu cu propriile cărți (încă), măcar cu ceea ce considerăm că merită pus în atenția publicului – cărți bune, scriitoare serioase. Femeile din cultura românească merită recunoaștere, respect și promovare și noi vrem să fim un etalon în acest sens.
Încet-încet, lumea aude de noi, dovada fiind și faptul că primim tot mai multe mesaje, pe Facebook și pe mail, de la persoane care vor să facă parte din club sau să ne felicite pentru inițiativă, scriitoare care vor să ne trimită cărțile lor sau doar să ne cunoaștem. Avem planuri mari, dar vom vorbi despre ele când vor fi gata, pentru că verba volant, dar faptele rămân. Vrem să producem un impact, desigur, dar asta se întâmplă în timp. Pregătim proiecte mai mari și mai mici, avem idei multe, entuziasm. Suntem hotărâte, suntem pasionate, suntem și puțin idealiste, dar cred că e nevoie de o doză de idealism (sau de nebunie) în literatură, de o necesitate de a „urmări în mod dezinteresat un ideal social, moral, estetic”.
Dacă ăsta nu este un scop care să merite să-l urmărești în viață…
Aveți o misiune, un set de valori foarte bine structurat și, bănuiesc, niște reguli pentru aspirante. Cum ajunge o persoană oarecare să se integreze în clubul vostru? V-ați înmulțit de când ați fondat clubul, au mai plecat dintre voi, aveți o dinamică de grup?
Valorile noastre sunt primul criteriu de selecție, dar integrarea în club ține foarte mult de feeling, așteptări și nevoi. Am văzut fete foarte timorate care aveau nevoie de multe încurajări, altele care căutau palme pregătite să le aplaude și să le ridice în slăvi, deși proza lor nu era neapărat extraordinară. Acum suntem în jur de 15 membre constante (nu pare mult, dar eu cred că este destul, având în vedere că la ateliere locurile sunt limitate la 8 persoane și nu sunt aceleași de fiecare dată, deși există un nucleu de oameni care vin mereu) și tot cunoaștem scriitoare noi, de la lună la lună. Sigur că au fost și persoane care n-au mai venit, din lipsă de timp (de cele mai multe ori), fie nu s-au regăsit în formatul întâlnirilor noastre, fie nu le-a plăcut atmosfera, sau aveau alte așteptări. E ceva normal. Și noi suntem selective, dar și potențialele membre. De aceea este un club privat.
Multe dintre noi ne cunoaștem destul de bine sau am devenit prietene între timp. Ieșim la masă, la o cafea sau o bere uneori, fără vreun scop didactic. Suntem, cum am ajuns să spun după un an de când ne tot vedem, din două în două săptămâni, o familie. Ceea ce poate fi intimidant pentru noile venite, dar eu cred că vindecarea de sentimentul de alienare de la început stă în participare, nu în fugă. Suntem foarte primitoare. Tot ce trebuie să facă este să rămână, să fie prezente, să investească în colegele ei și în sine, cum facem și noi.
Dacă ar fi să alegi o singură valoare dintre cele ale Clubului, pe care ai alege-o și cu ce regulă ai pune-o în legătură?
Cel mai probabil aș alege loialitatea. Este poate cea mai importantă valoare a noastră, iar regula cu care fuzionează cel mai bine este aceea că nu povestim (cu caracter de bârfă) în afara clubului ceea ce se petrece sau cine vine la ateliere sau întâlniri și, pe lângă asta, mai înseamnă că nu plagiem, nu dăm mai departe idei și nici informații personale despre alte membre. Lumea este foarte mică și lucrurile astea se află până la urmă. Dacă vrem un mediu curat de creație, de discuții, literare și nu numai, un mediu fără pată, ține de fiecare dintre noi să-l păstrăm autentic și bun.
Voi, membrele Clubului, aveți și vieți personale, meserii specifice fiecăreia în parte. Cum vă ajută (sau nu) acest background personal?
Toate avem joburi, vieți personale și profesionale, șefi, colegi, soți, anturaje, alte pasiuni, pe lângă scris. Cel mai des am auzit (și am spus-o și eu la un moment dat) că clubul este o gură de aer proaspăt, o sursă de relaxare, de deconectare de la nebunia cotidiană. Uneori aceste planuri secundare (sau principale) în care ne aflăm ne ajută într-un mod foarte practic. De exemplu, hosting-ul site-ului clubulscriitoarelor.ro este oferit gratuit de firma soțului uneia dintre membre. Și le mulțumesc pentru asta.
În ceea ce privește rolul meseriilor noastre în ceea ce scriem, nu cred că au vreo greutate. Suntem prea preocupate de lucruri mult dincolo de bucățica de lume în care ne petrecem timpul fizic, încât în scris nu mai avem de ce să ne limităm la ea. Fiecare are stilul și subiectele ei despre care îi face plăcere să scrie, fie că sunt personale, inspirate din realitate sau complet fictive. Ne mai și surprindem unele pe celelalte, mai ales când, deși avem aceeași temă, la un exercițiu de free flow de exemplu, fiecare o interpretează și o scrie altfel.
Știu că scriitorii au tabieturi, ciudățenii, tipare de lucru etc. Bănuiesc că și în cazul vostru este la fel. Vă ajută toate acestea în rafinarea scriiturii personale sau nu?
Nu avem tabieturi excentrice, cel puțin nu din ce cunosc eu. Avem într-adevăr propriile tipare sau metode de lucru, o rutină, preferințe, care pot fi individuale (precum trezitul dimineața foarte devreme sau fumatul nocturn), dar avem și multe în comun. Când suntem acasă sau acolo unde ne place și putem să scriem, în intimitatea noastră, fiecare face ce vrea. Cu ce ne ajută clubul, în mod concret, să ne îmbunătățim este feedback-ul.
Nu pot să-ți descriu sentimentul pe care îl am când aud o lectură complet nouă (ceva ce nu găsești pe raftul unei librării sau online, ci ceva ce auzi tu, atunci și acolo, pentru prima dată, o voce literară nedescoperită) și realizez că mă aflu în fața unei bijuterii. Suntem obiective în ceea ce privește tehnica, firul narativ, construcția personajelor, gramatica, lucrurile mai practice, dar toate mergem mult și pe feeling. O regulă importantă la club este că „dăm feedback pe text, nu pe persoană”.
Să orbecăi prin lume, cu texte aruncate ici și colo, mai ales în mediul online, unde oricine poate comenta orice și oricum, asta dacă o face cineva, că mulți tac mâlc, duce la o lentă putrezire a oricărui talent literar. Ajungi să crezi că nu te citește nimeni și începi să te întrebi „de ce mai scriu?”. La club toată lumea citește cu voce tare câteva minute, ca la o lectură publică, apoi fiecare îi spune autoarei cum i s-a părut, cât mai argumentat posibil. Toată lumea citește, toată lumea dă feedback. Nu există gură-cască. E nevoie de multă atenție când cineva citește și este un exercițiu bun de concentrare. Atunci când ne exprimăm opiniile despre un text, o facem cu respect față de autoarea lui, indiferent de ceea ce-i spunem. Nu costă nimic să fii direct, dar cu bun simț. Și e altceva să primești feedback de la cineva care stă în fața ta, care are o mimică, o gestică, o voce reală, palpabilă, versus un individ incert din spatele unui ecran, care-ți lasă înșiruiri interpretabile de cuvinte fără ton și fără muzică într-un mediu virtual.
Cât de mult au evoluat membrele Clubului de la înființare și până acum? Mă refer la calitatea celor scrise. Unde putem citi producțiile colegelor tale? Dar pe tine unde te putem citi?
În iunie 2015 am împlinit un an de când am avut primul atelier creativ. Cred că fiecare a evoluat conform cu timpul care a trecut și frecvența cu care a venit la întâlniri. Ce am observat este că unele au descoperit noi metode de lucru care le sunt mai propice, altele și-au cizelat stilul auctorial deja existent și au primit încurajări sau și l-au definit, cumva, privindu-și textele și prin ochii noștri. Fiecare are un fel propriu de a scrie, o voce particulară, dar fără feedback nu poți să crești. E important să-ți spună cineva, oricine, în care ai încredere că nu vrea doar să te rănească sau doar să-ți gâdile orgoliul pentru că vrea ceva de la tine, că ești bun sau nu în ceea ce faci.
Textele membrelor există pe site, la categoria Ce scriem, subcategoriile Ficțiune și Free flow, momentan, dar vrem să dezvoltăm pe viitor și partea de non-ficțiune. Pe mine mă găsiți pe jurnaluluneiscriitoare.ro, dar mai rar. Scriu mai degrabă tentative, schițe ieșite dintr-un condei prea rar înmuiat în cerneală.
Cât de mult vă doriți să deveniți vizibile pe piața literară de la noi? Ați făcut ceva pași concreți în acest sens? E mult, e puțin?
Unul dintre scopurile majore ale clubului este să producă sau să prezinte publicului (acolo unde nu mai e cazul de finisaje și vocea autoarei este deja bine formată) scriitoare interesante și de calitate. Calitatea este un lucru de la care nu vrem să facem rabat. Desigur că fiecare are standardele și preferințele lui și judecă o operă literară în funcție de ele, așa că nu putem să mulțumim pe toată lumea, dar vom încerca să fim cât mai atente la ceea ce iese din mâinile noastre și cu cine colaborăm. Nu spun că nu vom greși uneori, acceptăm asta ca parte din procesul de învățare. Nu e ca și cum am avea ani de experiență în spate ca editoare, dar avem cu siguranță multă experiență ca cititoare.
Am făcut câțiva pași, în sensul că una dintre scriitoare are un roman gata, căruia încercăm acum să-i găsim o editură. Alte două au romane în lucru. O alta, o colecție de proză scurtă și foarte scurtă. Suntem la început și nu ne grăbește nimeni, nu încercăm să intrăm forțat pe piață, nu căutăm să epatăm. Mai bine puțin și bun, decât mult și prost.
Există multe teorii privitoare la felul cum poți să ajungi scriitor de succes. Voi la ce rețetă v-ați gândit? Experimentați sau deja sunteți în faza de proiectare și implementare?
Nu cred că există rețete. Mă gândeam acum la discursul lui Neil Gaiman, Make Good Art. Despre asta este vorba. Succesul și banii sunt efemere, poate că sunt importante pentru moment, dar dacă nu-ți susții activitatea prin muncă și dedicare, nu cred că valorează prea mult în final.
Ca scriitor, artist, muzician etc., cred că trebuie să demonstrezi că vrei să-ți faci meseria cu profesionalism, să te înconjori de oameni care au fost ca tine și au reușit, să-ți acorzi timp. Este, de asemenea, important să te educi constant în arta scrisului și în acele lucruri care țin de etica scriitorului, etică pe care vrem să o cultivăm la toate membrele noastre. În final, totuși, poate că ceea ce contează cel mai mult este să învățăm din greșeli, să nu le lăsăm să ne definească, să ne oprească, să ne demoleze. Să vrem tot timpul să dăm tot ce avem mai bun.
Desigur că și experimentăm, este un proiect făcut de oameni, nu de mașini. Nu mergem pe un tipar, dar, cum spuneam, avem idei, unele nu s-au mai făcut până acum, cu altele mergem pe drumuri deja bătătorite de alții, dar le adăugăm un twist propriu. Avem un plan pentru fiecare, dar ne și adaptăm, încercăm să ținem cont de timing-ul social-cultural, de prioritățile noastre și de oameni, cel mai mult de oameni.
Cum vă vedeți, voi, Clubul Scriitoarelor, peste 5 ani? Veți fi în aceeași formulă, mai multe, mai puține, schimbate, scriitoare de succes? Cum?
Țin minte că, atunci când eram întrebată acest lucru la un interviu, știam ce să răspund, deși acum realizez că nu credeam deloc în ce spuneam. Și acum știu răspunsul, doar că de data asta cred în el. Îți spun, sincer, că nu știu unde vom fi peste 5 ani, ce o să se întâmple cu acest proiect, ce vor face membrele de acum, cine ni se va mai alătura, cine va pleca. Depinde foarte mult de fiecare, de ce va aduce fiecare membră în acest proiect, depinde de ce vom reuși să transmitem prin ceea ce facem, prin ceea ce scriem, prin munca noastră ca organizație culturală. Există o linie directoare, dar o luăm treptat.
Eu una vreau să mă bucur de fiecare pas, de fiecare idee gândită și implementată în parte, de fiecare om pe care voi ajunge să-l cunosc prin intermediul clubului, de fiecare greșeală, de fiecare succes. Îmi fac și griji uneori, cred că e normal când e proiectul tău de suflet, dar cel mai mult încerc să trăiesc cu toți porii călătoria asta care reprezintă o parte din povestea mea de viață, una destul de importantă. Only time will tell.
Unul din proiectele voastre este „Mix cu scriitoare”. Îmi place ideea, mai ales că am participat la o seară în care au fost invitate două frumoase și talentate scriitoare, Adina Rosetti și Ioana Bâldea-Constantinescu. Reușita serii s-a datorat lor, în primul rând, modului cum au reușit să dialogheze și să-și prezinte cărțile. Continuă acest proiect? Dacă da, vrem detalii!
„Mix cu scriitoare” este un proiect tare drag. Împreună cu Quartz Media Production și Conceptual Lab am dezvoltat un format inedit de a prezenta două scriitoare, adică de a le pune în oglindă, de a le face cunoștință (în caz că nu se cunosc sau nu s-au citit deja), atât una cu cealaltă, cât și cu publicul. Evenimentul nu se rezumă la discuții despre cărți, nu e o lansare de carte, cei din public pot participa și ei, pot pune întrebări, pot să-și exprime propriile opinii despre temele pe care le aducem în discuție și sunt încurajați să facă asta. Ideea este să simți că te-ai dus acolo să cunoști un om (sau doi), nu doar o carte (sau două).
Următorul „mix” va fi în septembrie, încă nu am decis ce scriitoare și ce cărți vom avea ca invitate, dar avem câteva nume în gând, și va fi un eveniment lunar. Conceptual Lab (Mixology) este un spațiu cultural foarte intim și numai bun pentru întâlniri mai private, în care să te simți ca acasă.
Un imperativ personal al tău, ca membră a Clubului Scriitoarelor…
Muncește cot la cot cu colegele tale, învață de la ele și împărtășește cu ele ceea ce știi!
Un gând pentru aspirantele la statutul de membre ale Clubului vostru...
Vino să ne cunoaștem! Nu mușcă nimeni. Decât, eventual, în scris sau fizic, dintr-un măr.
Îți mulțumesc mult pentru disponibilitate și pentru ideea asta frumoasă de a face și altceva, ceva nou pentru lumea literară de la noi.
