Există o vulnerabilitate strălucitoare în poezia Aksiniei Mihaylova. Iar această strălucire tulbură, întrucât nu provine din hăuri depresive, ci dintr-o reacție diafană în fața lumii dinăuntru care reacționează la lumea din afară. Poeta bulgară nu vrea să reconcilieze lumile diferite, ci să le păstreze în autenticitatea lor, în straturile și cutele lor afective și chiar în procentul de numinos pe care acestea îl dețin. O melancolie delicată traversează această antologie cu mare impact emoțional. E un răsfăț pentru cititor că poezia Aksiniei Mihaylova a fost tradusă în românește de poeta Irina Nechit. Este o comuniune aparte aici între cele două autoare, din care una s-a lăsat pricepută și nuanțată, iar cealaltă a înțeles cu prisosință și a transpus. Meditativă față de „imperfecțiunea / neamului omenesc”. Aksinia Mihaylova are har și forță poetică. – Ruxandra Cesereanu
Aksinia Mihaylova (n. 1963), poetă şi traducătoare din Bulgaria. A absolvit Universitatea „Sf. Clement Ohridski”, secția de filologie bulgară şi franceză, Sofia. Este unul dintre fondatorii revistei literare Ах, Мария. A publicat șase volume de poezie în bulgară (Ierburile somnului, 1993; Luna în vagonul pustiu, 2004; Trei anotimpuri, 2005; Partea cea mai de jos a cerului, 2008; Descheierea corpului, 2011; Schimbarea oglinzilor, 2015) și două volume în franceză. Publică versuri în toate revistele literare din Bulgaria, iar poemele ei au fost traduse în 19 limbi din Europa, precum și în Canada, SUA, Mexic, Columbia, Australia, Egipt, Japonia și China. I-au apărut trei antologii în limbile slovacă, arabă și italiană. Aksinia Mihaylova a tradus 35 de cărți de poezie și proză.
Premii pentru poezie:
– Premiile naționale „Hristo Fotev” și „Miloș Zeapcov” pentru volumul Descheierea corpului, 2012;
– Premiul național „Ivan Nikolov” pentru volumul Schimbarea oglinzilor, 2015;
– Premiul Apollinaire, pentru volumul Ciel à perdre, ed. Gallimard, 2014.
Premii internaționale pentru traduceri:
– Premiul Uniunii Scriitorilor din Lituania pentru cartea E nemaipomenit să fii viu de Martselius Martinaitis (2009), premiul în numele poetului leton Aleksandrs Čaks pentru o selecție din versurile acestui poet, Oglinzile imaginației (2009) și cea mai înaltă distincție a Republicii Letone, Cavalerul Ordinului celor Trei Stele.
