Aventuri în Ţara lui Strolyx. Fii tu exemplul lui şi, într-o zi, şi copilul tău va proceda ca tine

Cu ceva ani în urmă, am asociat numele Ioanei Scoruş cu neobişnuitele (chiar în sensul de ieşite din obişnuit) articole din Dilema veche – Ca un mărăcine într-o cetină de puf este unul dintre titlurile pe care le păstrez în minte când am nevoie de referinţe pentru condiţia medicului de suflete. La finalul fiecărui articol apare prezentarea autorului, dar, pentru că Ioana Scoruş scrie aparte, cu o uşurinţă remarcabilă în multe registre, alegând nuanţele pentru a exprima idei, am fost convinsă că este (şi) poetă. În plus, atracţiei pe care tema psihanalizei o exercită asupra unui cititor interesat de mecanismele lăuntrice, definitorii pentru diferite tipuri de comportament, i se adaugă sentimentul că scrisul, în sine, oferă un răspuns multor nelinişti. Freud Museum (Polirom, 2019) este o proză care, prin problematică şi stil, îmi aminteşte mult de Oliver Sacks, poate şi de Irvin D. Yalom sau, fiind vorba despre patologiile tristeţii, şi de Andrew Solomon.

Apoi, am avut aproape o carte de interviuri realizată de Iona Scoruş împreună cu Ion Vianu (În definitiv…, Polirom, 2018) şi am citit cu mai multă atenţie prezentarea autoarei, despre care ştiu astăzi, deschizând o carte a emoţiilor, Aventuri în Ţara lui Strolyx (Humanitas, 2020), că este de profesie psihanalist, cu specializare în psihoterapia copilului şi a adolescentului.

Consilierea copilului, mai ales, presupune consilierea întregii familii. Tocmai de aceea o carte despre emoții se citește altfel, într-un anumit ritm care îngăduie momente de reflecţie şi de discuţie pe marginea lecturii – să vorbeşti despre ceea ce citeşti chiar în momentul în care treci de la o pasaj la altul. Ingeniozitatea de a gândi şi de a scrie o carte care se adresează în acelaşi timp mai multor vârste, pe diferite niveluri de înţelegere, este, cred, punctul forte al acestor pagini cu ilustraţii încântătoare, invitaţie la călătorie în lumea strolycşilor – făpturi care învaţă ce/care sunt sentimentele şi cum pot fi recunoscute:

„Ceea ce va propun în cartea de față este o poveste care să vă ajute să vă învățați copiii câte ceva despre emoții și despre suflet. Câte ceva despre trăirile care ne colorează viața.

Vă puteți imagina viața fără emoții? Cu siguranță că nu. Nu se poate imagina o viață trăită în platitudine emoțională. Iar atunci când se întâmplă una ca asta este vorba despre boală. Un copil evoluează sănătos atunci când își cunoaște și își înțelege trăirile de care are parte.

Încercați să vă aduceți aminte: când i-aţi spus ultima oară copilului dumneavoastră, pe care îl încerca un acces de furie, că ceea ce simte se numește furie? Când i-aţi spus ultima oară, atunci când l-ați văzut fericit, că ceea ce simte se numeste fericire și când i-aţi spus, într-un moment de bucurie, că ceea ce simte se numeşte bucurie?

Dar, oare, noi, părinții, știm întotdeauna să discernem între multele feluri de a simți? Știm întotdeauna ce anume simțim? Și, oare, câți dintre noi știm să numim mai mult de cinci, șase emoții, din zecile existente? Gândiți-vă!” (p. 5)

E important să ştii care sunt intenţiile autorului şi să accepţi propunerea ca sensul pe care-l dai cărţii să fie „negociat”, în termenii comprehensiunii, în aşa fel încât să poţi urma şi în viaţa reală ceea ce se dovedeşte eficient pe teritoriul ficţiunii – strolycşii află câte ceva despre suflet, capătă o memorie a emoţiilor şi învaţă cum pot să redevină stăpâni pe situaţie, depăşind, ajutaţi de prietenii lor, micile crize aducătoare de nelinişte. În afara textului propriu-zis, cele patru poveşti despre emoţiile de bază, cartea Ioanei Scoruş este însoţită de fragmente care ghidează cititorul, pentru ca acesta să realizeze o lectură de calitate, în deplină cunoştinţă de cauză, luând în considerare mize explicite:

„Aceasta carte are următoarea alcătuire:

prezentarea, prin intermediul poveștilor, a patru dintre emoțiile de bază pe care le încearcă copiii la vârste mici (supărarea, bucuria, frica, jena), cu varianta lor acută (furia, fericirea, spaima, rușinea), prezentate în perechi

sugestii pentru copii, care îi vor ajuta să înțeleagă ce simt și cum să gestioneze ceea ce simt

sugestii pentru părinți, în privința modului în care își pot ajuta copilul să înțeleagă și să își gestioneze emoțiile Jocuri și activități nostime pe care copilul le poate face împreună cu părinții sau bunicii.” (p. 6)

Inteligenţa emoţională presupune o calibrare a trăirilor care, în anumite momente, tind să preia controlul relaţiei noastre cu ceilalţi. Totul pleacă însă de la imaginea de sine, aşa cum explică autoarea însăşi, în pledoaria pentru o viaţă frumos/sănătos colorată de emoţii.

Să te bucuri de ceea ce citeşti este, fără îndoială, o miză a acestei cărţi-ghid printre poveşti adevărate. În compania adulţilor, pentru a crea punţi afective, dar şi pentru a transforma lectura într-un exerciţiu ludic, copiii sunt provocaţi să rezolve diverse mistere mărunte, care presupun un salt înapoi, la o anumită pagină, pretext pentru a mai privi o dată „ciuful galben ca o lămâie veselă” al unui strolyx fericit.

La fel ca minunata carte a Laurei Grünberg, Să creştem mici, această delicată şi încântătoare aventură în lumea emoţiilor are o arhitectură spectaculoasă, din care se desprind pagini-fluture şi pagini-buburuză, şoricei care, număraţi, uită să se mai teamă de-un fulger, ceşcuţe de lapte şi supărări trecătoare ca norii, oglinzi care ţi se aşază în faţă şi te invită să-ţi faci singur portretul, prinzând, într-un colţ, şi zâmbetul unui părinte care-şi înţelege mai bine menirea:

„Nu-l dojeni, nu-l certa, nu-l admonesta; adu-ţi aminte că este mic şi că ceea ce simte depăşeşte capacitatea lui de a controla.

Fii tu exemplul lui şi, într-o zi, şi copilul tău va proceda ca tine.”

Aventuri în Ţara lui Strolyx de Ioana Scoruş