„7 zile” de Eve Ainsworth

Când scriu despre cărțile din Gama Imago, destinate copiilor și adolescenților, am avantajul de a avea la dispoziție și un feed-back de la cititori ce se încadrează în intervalul de vârstă recomandat. După cum am spus și în alte rânduri, cărțile din această colecție pot fi citite cu plăcere și de adulți, părinți sau nu, însă mi se pare foarte important impactul lor asupra publicului țintă. Și sunt încântată să descopăr că ele satisfac gusturile fiicelor mele. Celei mari i-am cumpărat multe cărți de-a lungul timpului, tot încercând să o corup pe calea lecturii. Am constatat rapid că nu am succes cu volumele copilăriei mele, așa că m-am orientat către lecturi contemporane, la modă.

Dar, până la cărțile din Gama Imago nu pot spune că am avut continuitate din partea ei. Citea, dar uneori, ceea ce eu consideram că i-ar face plăcere se dovedea prea puțin atractiv pentru ea. S-a îndrăgostit de seria „Tocilara” și așteaptă nerăbdătoare și celelalte două volume pe care încă nu le-a citit. Apoi am trecut la cele Premium și interesul i-a rămas viu. Începusem să citesc în vacanță „7 zile”, însă am fost nevoită să mă opresc pentru că nu mai aveam loc de fiică-mea. Mi-a confiscat cartea și nu s-a lăsat până ce nu a terminat-o, mărturisind că „e tare” și îi place foarte mult. Am devenit și mai curioasă și apoi am citit-o și eu cu aceeași viteză, dornică să-i cunosc deznodământul.

M-am lungit cu introducerea și nu am spus încă nimic despre subiectul acestui roman. Scris într-un stil ușor de digerat de adolescenți, „7 zile” explorează universul lor folosindu-se de două perspective: două fete, Jess și Kez, situate pe părți opuse ale baricadei, își expun propriile variante ale aceleiași povești. Jess este victimă, Kez este agresor, cel puțin în aparență. Cufundându-mă în paginile cărții am priceput repede de ce a încântat-o pe fiica mea: romanul lui Eve Ainsworth vorbește despre lumea lor, a adolescenților de azi, așa cum este ea percepută de ei. Și, cel mai important, le vorbește pe limba lor, o limbă care nu mi se pare atât de străină pe cât îmi închipuiam. Cu puțină răbdare, adultul pătrunde lesne în acest univers marcat de probleme specifice. Bullying-ul este doar una dintre aceste probleme și în jurul său se țese intriga din „7 zile”.

Jess este grasă și săracă, se îmbracă prost și are o viață grea, alături de mama ei care este nevoită să lucreze nopțile pentru a face față cheltuielilor, și surioara cea mică de care trebuie să se ocupe zi de zi. Părăsite de un tată prea comod și cu o mamă absentă în momentele-cheie, Jess și Hollie (surioara) se confruntă cu o existență apăsătoare.

„Mănânc fără grabă pâinea prăjită, bucurându-mă de fiecare înghițitură. În tot timpul ăsta, îmi imaginez că tata e tot în fața mea, amestecându-și ceaiul cu lingurița și vorbindu-mi.

Dar, de data asta, nu-mi spune că o să mă părăsească. De data asta nu mai pleacă nicăieri.” (pag. 124)

Greul este mai copleșitor pentru Jess, căci cea mică are maniera sa simplă de a vedea problemele și a le găsi rezolvări.

„-Câteodată mi-e greu și mie. Dar toți plângem, Hollie, până și tu.

-Eu plâng când mă lovesc și când Ben Langdon mi-a luat creionul preferat. E cel mai obraznic băiat din clasă.

-Am și eu colegă obraznică. Nu se poartă deloc frumos cu mine, spun.

Strivesc absentă între degete frunza lui Hollie și o arunc pe trotuar.

-Ar trebui să-i spui unui profesor. O să-i ia creionul, dă Hollie încet din cap, cu aerul că gata, mi-a rezolvat ea toate problemele.

Îi ciufulesc părul. E moale și fin.

Îi zâmbesc și mă întreb ce m-aș face fără ea. Raza mea de soare.” (pag. 204)

Kez este frumoasă și populară, iubita unuia dintre cei mai tari tipi din școală. Se îmbracă mereu bine și oferă aparența unei tipe înstărite cu o viață de invidiat. Tot ea este cea care găsește o plăcere nebună în a o tachina pe „șleampăta” Jess, împingând uneori lucrurile într-o extremă periculoasă. Până aici povestea pare simplă și poate banală. Dar ceea ce se vede nu reprezintă întotdeauna realitatea și, treptat, miezul problemei începe să se dezvăluie, în vreme ce acțiunea se complică. În apărarea lui Jess intervine chiar iubitul lui Kez, ceea ce evident înrăutățește comportamentul acesteia din urmă. Doar că prietenia dintre Jess și Lyn nu este singurul factor declanșator al violenței lui Kez.

Romanul atinge așadar probleme familiare adolescenților, dar face mai mult decât a le expune – caută să ajungă la cauzele lor și chiar să le ofere rezolvări ipotetice. Pentru că, oricât de grav ar sta lucrurile, ele pot fi îndreptate cu voință și tact. Așadar, găsesc multe lecții de viață în acest roman, lecții predate pe înțelesul adolescenților și cu instrumente ce provin din lumea lor în care nouă, adulților, ne este restricționat de multe ori accesul. Prezentând povestea din ambele perspective, a victimei și a agresorului, riscul de a pierde din amănunte scade și, astfel, imaginea problemei este cât se poate de complexă și, mai ales, completă, lucru necesar pentru a judeca mai bine lucrurile.

Ajungând la sursa problemei, găsirea unei soluții este mai facilă. Bagajul emoțional este unul foarte încărcat și divers, iar personajele sunt și ele colorate, înfățișând diferite tipologii adolescentine și umane, rupte din realitatea cotidiană, cărora cititorii mari sau mici le pot găsi cu ușurință corespondențe printre cei din jurul lor. Desigur, aceste aspecte sunt mai puțin evidente pentru cititorii adolescenți. Ei vor percepe mai degrabă povestea antrenantă care le este spusă și doar indirect latura moralizatoare.

Editura: Gama