Traducere și adaptare de Andreea Iulia Toma
Sursă articol: electricliterature.com
Când vine vorba de cărți, obișnuim să urmărim și site-urile străine, pentru a fi mereu la curent cu noutățile din domeniul literar. Electric Literature este o platformă online dedicată literaturii, iar acum, la sfârșit de an, a realizat un top al celor mai bune volume de proză scurtă, pe baza preferințelor membrilor echipei și ale colaboratorilor ce publică texte pe pagina respectivă. Iată cele 25 de volume de povestiri care s-au bucurat de cele mai multe aprecieri.
Babysitter în repaus de Jen George
Când urmărești să devii important, apare îndoiala, ura de sine și durerea – mai ales când premisele grandorii sunt determinate de persoanele egoiste pe care le întâlnim, iar și iar, pe parcursul acestui volum de povestiri. În ciuda criticilor aduse grandorii sau poate datorită lor, Babysitter în repaus este, incontestabil, un minunat volum de debut. Jen George are un stil amuzant, curajos, inteligent, bizar, seducător și înspăimântător de vulnerabil.
Ce nu-i al tău nu-ți aparține de Helen Oyeyemi
Helen Oyeyemi face parte dintre acei scriitori pe care, indiferent când îi descoperi, ți-ai fi dorit s-o fi făcut cu mult timp înainte, astfel încât să poți acorda mai mult timp din viața ta pentru a citi restul operei lor. A publicat 5 romane înainte de a împlini 30 de ani, iar acum, la „înaintata vârstă” de 31 de ani, apare cu un strălucit volum de povestiri oarecum legate între ele, a căror forță evocatoare este uimitoare. Întâmplător, ea este unul dintre acei artiști pe care nu-i poți disprețui pentru succesul lor timpuriu, n-o poți invidia câtuși de puțin, pentru că este într-adevăr atât de talentată.
Lumea neterminată și alte povestiri de Amber Sparks
„Lumea neterminată” reprezintă o explorare imaginară a tot felul de scenarii sub imperiul întrebării „Ce-ar fi dacă…?” Ce ar fi fost dacă Lancelot s-ar fi rătăcit într-o junglă? Ce ar fi fost dacă am fi putut călători în timp făcând mai mult rău decât bine? Ce ar fi dacă un cuplu îndrăgostit ar fi conectat cumva la o vitrină de curiozități?… Amber Sparks reușește să creeze personaje originale și să folosească sincronizarea și juxtapunerea în granițele restrânse ale unei povestiri.
Prăbușirea cailor de Brian Evenson
„Prăbușirea cailor” dă dovadă de înaltă clasă în ceea ce privește stilul deconcertant de a povesti. Șaptesprezece narațiuni de mică întindere ale căror stiluri variază – de la horror la science fiction sau de la suprarealism la literatură „noir”. Remarcabilă diversitate și un stil de scriere splendid, dar ceea ce atrage atenția asupra acestui volum de povestiri este modul în care Evenson reușește să atingă un echilibru perfect între cele scrise și impresiile ce rămân în urma lecturii.
Lacul de Claire-Louise Bennett
Cititorii și criticii se întreabă dacă „Lacul” este o un volum de povestiri sau un roman, ori poate un hibrid între acestea două. Vocea naratoarei este prezentă pe întreg cuprinsul cărții. Fragmente din acest volum au fost inițial prezentate și publicate totuși drept povestiri, spre exemplu „Dimineața, 1908”.
Nouăzeci și nouă de povestiri despre Dumnezeu de Joy Williams
Fiecare text al lui Joy Williams este un motiv de bucurie, iar „Nouăzeci și nouă de povestiri despre Dumnezeu” ne-o arată pe scriitoare în toată splendoarea umorului său mușcător, pătrunzător, întunecat pe alocuri. Așa cum sugerează și titlul, volumul reunește 99 de texte. Unele pot fi citite ca scurte povestiri, altele ca fabule, aforisme sau chiar ca texte rupte dintr-un ziar. Toate însă sunt excepțional scrise și te pun pe gânduri.
Un copac, o persoană sau un zid de Matt Bell
Talentat și uneori îndrăzneț, Matt Bell abordează literatura experimentală și nu-și lasă „experimentele” să depășească nevoile ficțiunii sale în ideea obținerii unui efect dramatic, acea calitate atât de necesară pentru a atrage cititorii. Iată un aspect pe care mulți scriitori îl ignoră sau chiar îl disprețuiesc: este responsabilitatea lor să-și atragă cititorii și să le mențină viu interesul. Bell pare că a învățat de timpuriu această lecție.
Orașele în care n-am trăit niciodată de Sara Majka
Naratoarea ce însoțește fiecare din cele paisprezece povestiri este vulnerabilă – prinsă în tumultul unei căsnicii eșuate, luptându-se cu sărăcia vieții de artist fără perspective – iar vulnerabilitatea sa rezonează perfect cu dezolarea peisajelor ce se perindă prin viața sa. Povestirile din „Orașele în care n-am trăit niciodată” sunt pretențioase și delicate. Raportându-se la propria sa viață, naratoarea relatează de asemenea poveștile oamenilor pe care îi întâlnește.
Noapte bună, femeie frumoasă de Anna Noyes
În aceste pagini, dragostea este pătrunsă de multe otrăvuri – paranoia, indiferență, împrejurări, violență – iar New England-ul fierbe de suferință și rușine. Prea puțin legate între ele, povestirile din acest volum țes o pânză în care cititorul este prins încetișor, fără ca măcar să-și dea seama: o femeie poartă cu ea amintirile iubirii din adolescență într-o căsnicie brutală; relația unei studente cu iubitul și cu mama ei se schimbă dramatic în timpul unei vacanțe de vară; o femeie întâlnește într-un autobuz din Boston o persoană care ar putea fi mama ei; idila unei adolescente cu un bărbat mai în vârstă se interpune între ea și sora sa mai mică. Dedesubtul liniștii aparente, aceste frumoase femei – și fetele frumoase ce-au fost odinioară – țipă din toți rărunchii.
Zdrobitoarea de inimi: Povestiri de Maryse Meijer
Maryse Meijer frânge inimile și sufletele cititorilor cu volumul său de debut „Zdrobitoarea de inimi”. Personajele sale sunt singuratice, obsedate și, uneori, par să vină din altă lume. În povestirea ce dă titlul volumului, o liceeană pe nume Natalie molestează un băiat ce suferă de handicap mental. În povestirea „Tăticul” o femeie angajează de pe Craigslist un tânăr pentru a juca rolul tatălui ei senil. În „Iubește, Lucy”, Anticristul coboară pe pământ sub forma unei fetițe. În „Trădarea” o vulpe în carne și oase seduce o adolescentă cu junk food într-o tabără creștină dedicată pierderii în greutate. Celelalte povestiri demască de asemenea cele mai rele creaturi ale omenirii, astfel că fiecare exemplu pare periculos și-ți lasă imagini imposibil de uitat.
Revolte de Rion Amilcar Scott
Unele povestiri – îndeobște cele mai bune – prind viață și te captivează cu gravitatea lor specială și adesea inexplicabilă, iar atunci când se sfârșesc nici măcar nu-ți poți da seama ce anume te-a atras în mrejele fiecărei povestiri. Nici tehnicile literare și nici detalii specifice intrigii nu intră în scenă. Este meritul scriitorului, transformat în magician, pentru această victorie asupra cititorului.
Sugestii de Alexandra Kleeman
Cărțile și poveștile, în general, sunt pentru mulți dintre noi o formă de evadare. Citim pentru a fugi de cotidianul din viețile noastre sau pentru a afla despre oameni ce sunt profund diferiți față de noi; alteori, limbajul este cel care ne fascinează. De fapt, motivele pentru care citim pot fi nenumărate. În cazul acestui volum de povestiri, evadarea din realitate pare a fi motivul principal, fie că asta ne dorim în mod special, fie drept consecință a lecturii. Povestirile Alexandrei Kleeman, minunate și relaxante deopotrivă, par să transmită un mesaj diferit: nu există vreo cale de evadare.
Allegheny Front de Matthew Neill Null
Volumul acesta de povestiri se remarcă atât prin forța literară cât și prin modurile în care înșeală așteptările. Spre exemplu, una dintre povestiri se axează pe relația oscilantă dintre o familie de urși și oamenii care locuiesc în apropierea lor. O altă povestire face un salt de câteva decenii în timp, pentru a vedea cum sunt percepute de-a lungul anilor evenimente despre care oamenii nu au nicio cunoștință. Este un mod de a crea dramatismul în spații goale ale istoriei sau ale poveștilor și este meritul lui Null că aceste povestiri nu sunt nici rigide și nici nu au un aer academic. În schimb, sunt la fel de viscerale și încordate precum peisajele și relațiile pe care le înfățișează.
Copii ai lumii noi de Alexander Weinstein
Pentru iubitorii serialului TV „Oglinda neagră” sau pentru cei care-și petrec ore în șir pe Twitter, acest volum de povestiri ar putea reprezenta cartea anului. Cele treisprezece povestiri pe care le cuprinde sunt plasate într-un viitor nu foarte îndepărtat și ele au ca temă principală modul în car tehnologiile pe care le întrevedem deja la orizont ne afectează cele mai intime aspecte ale vieții: sex, despărțiri, boală, și, așa cum sugerează și titlul, relațiile din interiorul familiei, îndeosebi cele dintre părinți și copii. Credeți că „Amintirile” pe care ni le aduce în atenție Facebook sunt un pic prea mult? Ei bine, în lumea creată de Weinstein, puteți încerca un implant de memorie ca metodă de agrement.
Cuptor de Livia Llewellyn
„Cuptor” este al doilea volum de povestiri ce poartă semnătura Liviei Llewellyn. S-a spus despre aceste povestiri că ar fi frumoase și hidoase în același timp, îmbinând erotismul și suprarealismul într-un stil horror desăvârșit. Llewellyn este un nume cunoscut în ficțiunea întunecată și a fost nominalizată în repetate rânduri la premiul Shirley Jackson. Poate că aceste povestiri nu sunt cele mai potrivite pentru a fi citite înainte de culcare, însă cu siguranță sunt un deliciu pentru iubitorii genului horror.
Soț și soție de Katie Chase
Rituri ale pubertății, o copilă mireasă, un oraș în flăcări, familii oribile dar amuzante? Da, vă rog! Soț și soție mizează pe subiecte, pe frumusețea frazelor. Toate povestirile sunt excelente, niciuna nu este umplutură. Stilul de a scrie al lui Katie Chase este limpede și creează dependență, totodată, se potrivește ca o mănușă imaginației sale înfiorătoare. „Se spune că fiecare fată își amintește acea zi în care totul începe să se schimbe”, așa începe povestirea ce dă titlul volumului, iar celelalte contribuie la crearea întregului, fără a da senzația vreunei repetiții.
Din această lume nouă de Allegra Hyde
Fiecare povestire, în felul său, ridică întrebări abile privind posibilitatea perfecționării, atât la nivel general, cât și la nivel individual, și acolo unde alți scriitori cad adeseori în capcane didactice sau moralizatoare, Allegra Hyde reușește să se miște fără efort și cu grație.
El, eu, Muhammad Ali de Randa Jarrar
Într-una dintre povestiri, Randa Jarrar surprinde complicata dinamică dintre Aisha și Perihan. Prieteni din copilărie, acum despărțiți de distanță, de rasă și de diferențele de clasă, iar fiicele lor pe lângă toate acestea, se confruntă și cu obstacolul limbii. Într-o ieșire la plajă, ea îl compară pe Perihan cu un zmeu în zbor, iar pe ea cu un crab ținut în lesă ca animal de companie – o imagine ce pare în primul rând ciudată, amuzantă, dar și melodramatică, splendidă în esență și puternic rezonantă.
Viața de vis a astronauților de Patrick Ryan
Cel mai nou volum al lui Patrick Ryan, „Viața de vis a astronauților” este o minunată colecție de povestiri a căror acțiune se petrece în Merritt Island, Florida – loc cunoscut pentru centrul spațial Cape Canaveral. Programul spațial reprezintă fundalul celor nouă povestiri ce acoperă intervalul de timp dintre lansarea lui Apollo 11 în 1969 până în prezent. Firele narative își trag însă forța mai degrabă din chestiunile legate de familie decât din activitățile specifice unui centru spațial.
Virginitatea bărbaților celebri de Christine Sneed
Deși preluat de la una din povestirile cuprinse în volum, titlul nu face decât să devieze atenția de la esența acestor povestiri. Într-adevăr, sexul și bărbații fac parte din temele abordate, dar accentul cade mai degrabă pe nuanțele momentelor profund lumești ale vieții și pe modul surprinzător în care acestea schimbă dorințele și aspirațiile femeilor. De la o mamă care-și petrece vacanța cu fiul său îndărătnic, la femeia care este împotriva căsătoriei dar lansează o sărbătoare a vieții de cuplu, sau la mult prea zeloasa aplicantă la un job în departamentul de resurse umane al unei fabrici de confecții, personajele din aceste treisprezece povestiri îți vor zdruncina așteptările de fiecare dată.
Acesta este un film despre dans! de Tim Jones-Yelvington
Volumul de debut al lui Tim Jones-Yelvington a fost întâmpinat cu mult entuziasm. Autorul îmbină cu multă abilitate atmosfera jucăușă a unei petreceri dansante cu seriozitatea problemelor societății moderne, într-un amestec inedit de cultură pop, relații homosexuale și celebritate.
Ne întoarcem la propriile simțuri de Odie Lindsey
Într-una din povestirile cuprinse în acest volum, intitulată „Collen” descoperim o tânără de douăzeci și doi de ani care se întoarce acasă după oarece timp și, așezată în patul ei din copilărie din camera pe care o ocupa pe vremuri, privește pereții roz în vreme ce un ventilator își răspândește vibrațiile în interiorul camerei – un moment copleșitor pentru copilul devenit peste noapte adult. Nu avem de-a face cu dragostea, însă povestea vi se va lipi de suflet.
S-a mișcat patul de Rebecca Schiff
Iată douăzeci și trei de povestiri colosale în subțirelul volum al Rebeccăi Schiff și acesta este meritul îndemânării de care dă dovadă autoarea. Fiecare povestire este o încântare – amuzante, ireverențioase, originale. Dar așa cum sunt revigorant de candide și spirituale, oferă multă sensibilitate și adevăruri emoționale prea puțin sentimentale. Povestirile din acest volum pun accentul pe onestitate, ceea ce înseamnă că pun în lumină durerea, mândria, promiscuitatea și singurătatea într-un mod surprinzător, amuzant și sincer.
13 moduri de a privi o grasă de Mona Awad
În povestirea „Dacă asta este tot există”, naratoarea beneficiază de bizara ofertă a partenerului său de muncă, Archibald. Îi cântărește oferta și decide – deși decizia sa este una ambiguă- să apuce ușa pe care o zgâlțâia timid și să o crape puțin. În vreme ce povestea se îndreaptă spre final, descoperim că ne cufundăm într-un moment de adevăr brut și antrenant – și apoi, ca într-o străfulgerare, suntem acolo. Mona Awad este una dintre cele mai interesante voci noi ale literaturii.
Marea carte a cântecului american de Sam Allingham
Autorul mărturisea că povestirile sale reprezintă încercarea sa de a realiza cover-uri ale cântecelor pe care le iubește și, cu certitudine, povestirile din volumul său de debut sunt inextricabil legate de muzică, de cântece, de schimbările corzilor, de durerile sufletești transpuse în muzică. Cu mult umor și imaginație ia naștere un crescendo, într-un stil melodios, ce aduce mult cu jazzul, iar acest crescendo ne vorbește despre experiențele vieții.